Un toxicolog dezvăluie adevărul surprinzător despre mucegaiul negru

Mucegaiul din locuințe este inestetic și produce adesea mirosuri neplăcute. Mai important însă, a fost asociat cu o serie de probleme de sănătate, în special declanșarea astmului. Care este adevărul surprinzător despre mucegaiul negru?

Dar este oare expunerea la mucegai legată de o boală pulmonară gravă la copii, care nu are legătură cu astmul? Aparent, această legătură fie nu este reală, fie este atât de rară încât nu reprezintă un risc semnificativ. Cu toate acestea, continuăm să auzim despre „mucegaiul toxic” din casele umede. Care este adevărul surprinzător despre mucegaiul negru?

• O navă spațială NASA de pe orbita planetei Marte s-a deconectat în mod misterios
• Oamenii tocmai acum realizează că Pământul are o coadă, care se întinde pe milioane de kilometri

Este adevărat că locuințele afectate de umezeală pot avea un impact negativ asupra sănătății, însă nu neapărat în modul în care se presupune frecvent. „Mucegai” este un termen general pentru mai multe tipuri de ciuperci microscopice. Specia care a atras cel mai mult atenția în astfel de cazuri este așa-numitul „mucegai negru”, care formează pete întunecate pe pereții umezi sau în alte zone afectate de infiltrații.

Deși „mucegai negru” nu se referă la o singură specie, în general este vorba despre ciuperca Stachybotrys chartarum, una dintre cele mai temute zece ciuperci, conform experților.

Această specie a devenit notorie în urma unui raport din anii ’90, care menționa mai multe cazuri de boală pulmonară hemoragică la sugari. Această afecțiune rară, în care sângele pătrunde în plămâni, poate fi fatală. Raportul sugera că micotoxinele produse de S. chartarum ar fi fost cauza acelor cazuri. Micotoxinele sunt substanțe chimice produse de ciuperci pentru a se apăra, printre alte funcții, explică Science Alert.

Adevărul surprinzător despre mucegaiul negru

Sunt cunoscute sute de tipuri de micotoxine: unele apar în ciuperci otrăvitoare, altele sunt produse de ciuperci de sol precum Aspergillus flavus sau A. parasiticus.

Stachybotrys chartarum poate produce mai multe micotoxine, printre care roridina (care inhibă sinteza proteinelor) și satratoxinele, asociate cu efecte toxice grave, inclusiv sângerări pulmonare.

Totuși, când analizăm dovezile mai atent, apar unele probleme: cantitatea de micotoxine produse de S. chartarum variază foarte mult; chiar dacă sunt produse în cantități semnificative, nu este deloc sigur că acestea ajung în organism în doze suficiente pentru a provoca daune; cea mai probabilă cale de pătrundere a micotoxinelor în corp este inhalarea sporilor. Într-adevăr, aceste toxine se regăsesc în sporii ciupercii.

Studii pe șoareci au arătat că injectarea directă a unor doze mari de spori în cavitatea nazală poate duce la sângerări pulmonare. Dar aceasta nu reflectă expunerea normală din locuințe.

Un aspect esențial este că S. chartarum nu eliberează mulți spori în aer, deoarece aceștia sunt în general prinși într-o masă gelatinoasă. Așadar, densitatea sporilor necesară pentru a reproduce efectele observate în experimentele pe animale nu se atinge în mod natural în locuințe.

Un raport cu erori

De asemenea, investigațiile ulterioare au arătat că raportul inițial din anii ’90 privind copiii afectați de boala pulmonară conținea erori, inclusiv în modul de calcul al concentrațiilor de spori. Corectarea acestor greșeli a dus la concluzia că nu există o legătură clară între această boală și expunerea la S. chartarum.

Academia Americană de Alergie, Astm și Imunologie afirmă că, deși există o relație bine documentată între spațiile interioare umede și problemele de sănătate, nu există dovezi solide că micotoxinele produse de mucegaiul negru ar fi implicate.

Mucegaiurile pot afecta sănătatea în moduri care nu țin de micotoxine, ci mai ales prin reacții alergice. Acestea pot declanșa sau agrava atacurile de astm la persoanele alergice la mucegai.

Reacțiile mai rare, dar severe, pot include: sinuzită fungică alergică, aspergiloză bronhopulmonară alergică și pneumonită de hipersensibilitate (foarte rară).

În general, aceste probleme pot fi ținute sub control prin îndepărtarea mucegaiului sau prin evitarea expunerii.

Persoanele cu imunitate compromisă (de exemplu, cei care urmează tratamente imunosupresoare) pot fi mai vulnerabile la infecții provocate de mucegaiuri. Există suficiente dovezi că mucegaiul din locuințe este asociat cu afecțiuni respiratorii, în special prin efecte alergice.

Însă nu există dovezi solide că micotoxinele provenite din mucegaiul de locuință, în special „mucegaiul negru”, ar provoca probleme grave de sănătate, concluzionează Ian Musgrave, lector în farmacologie la University of Adelaide (Australia).

Vă recomandăm să citiți și:

De la dopamină la depresie: Efectele ascunse ale social media asupra sănătății mintale

Adevărul despre dietele de detoxifiere: chiar ne curăță sucurile verzi organismul?

Ritmurile noastre biologice încă sunt dependente de Soare, chiar și în era electricității

Așteptările, poveștile pe care le țesem între realitate și iluzie: Sunt acestea bune sau devastatoare pentru psihic?