Cum a obligat-o Carol al II-lea pe sora-sa, principesa Ileana, să părăsească România

Pe 26 iulie 1931, în Holul de Onoare al Castelului Peleș, a avut loc căsătoria religioasă a principesei Ileana cu arhiducele Anton de Habsburg. Evenimentul, deși trebuia să fie o sărbătoare pentru miri, a fost umbrit de atitudinea pe care a avut-o regele Carol vizavi de sora-sa. Chiar în acea zi, i-a comunicat că nu se poate stabili în România și va trebui să părăsească țara. Ca și cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, Carol al II-a „i-a făcut cunoscut că ea nu este fiica regelui Ferdinand, ci a lui Barbu Ştirbey” .

Ceremonia religioasă a fost oficiată în rit catolic, chiar dacă principesa Ileana a rămas la religia Ortodoxă, de către arhiepiscopul Alexandru Cisar, asistat de monseniorul Vladimir Ghyka.

• Arheologii ar fi descoperit cea mai veche formă de scriere cunoscută până acum
• Ziua în care s-a născut Albert Einstein, omul care a revoluţionat fizica

Participant la nunta princiară de la Sinaia, Constantin Argetoianu a surprins în memoriile sale ceremonia religioasă:

Ceremonia de la Peleș

„Nunta s-a desfășurat într-un cadru feeric și pe o vreme de toată frumusețea. Căsătoria a fost celebrată în holul Castelului Peleș, după ritul catolic (deşi Ileana a rămas ortodoxă) de către arhiepiscopul Cisar, asistat de Vladimir Ghika, monsenior papal.

Cu toată firea lui ascetică, Vladimir Ghika se găsea în termenii cei mai buni nu numai cu Carol, dar chiar cu cârdășia Carol – Duduia. (…) Făcând concesiunea unei căsătorii catolice în Casa Regală română, Regele a socotit abil din partea sa să amestece la celebrarea căsătoriei un nume dacă nu pe deplin românesc, cel puțin împletit timp de două veacuri cu Istoria Țărilor Românești.

Cu figura lui de muschetar ofticos, Vladimir Ghika a însuflețit, printr-o notă de romantism spaniol, ce ar fi putut să tenteze penelul lui Goya, banalitatea slujbei oficiate de monseniorul Cisar, fără vlagă şi fără măreție

La sfârşitul ceremoniei, monseniorul Vladimir ne-a pisat în schimb cu un lung discurs, menit să preamărească casele de Habsburg și de Hohenzollern, în lumina istoriei, dar în care nu ne-a vorbit decât despre familia Ghika A fost modul lui de a-şi încasa salariul serviciului prestat, dar l-a încasat pe spinarea noastră şi a dovedit, o dată mai mult, că tactul nu însoțește totdeauna inteligența și că umilința este o virtute creștină pe care un `purpurat` al Bisericii Catolice poate, în anumite împrejurări cel puțin, să o nesocotească. Toate mesele, ceremonie religioasă, recepții, defilări focuri de artificii – au mers de minune și nimeni nu a avut nimic de zis”.

Regele Carol al II-lea „i-a făcut cunoscut că ea nu este fiica regelui Ferdinand, ci a lui Barbu Ştirbey

După ce s-a terminat ceremonia, undeva în jurul orelor 17, cei doi miri au plecat spre Castelul Bran, dar nu înainte ca principesa Ileana să poarte o discuţie șocantă cu fratele mai mare, regele Carol al II-lea.

Pe parcursul discuției cu sora sa, regele Carol al II-lea „i-a făcut cunoscut că ea nu este fiica regelui Ferdinand, ci a lui Barbu Ştirbey, că în urma căsătoriei ei cu arhiducele, supus străin, multe din prerogativele şi privilegiile acordate unui membru al Familiei regale române nu i se mai pot acorda ei în viitor, ca – de pildă – trenuri speciale scutite de plată etc. şi că, în general, vizitele la noi în țară prea des n-ar fi indicate din multe şi multe considerente politice”, mărturisește Eugeniu Buhman, unul dintre apropiați lui Carol al II-lea. Mai mult, regele a aprobat căsătoria surorii sale doar cu condiția ca cei doi miri să-și stabilească reședința în străinătate.

„Avea regele planul lui sigur să scape de soră-sa”

Și Constantin Argetoianu a evocat în memoriile sale planul regelui Carol al II-lea de a o obliga pe principesa Ileana să prăsească România.

„Căsătoria Principesei Ileana – fata Mamii – cu Arhiducele Anton, celebrată cu mare alai la Sinaia în 26 iulie, a adus nota ei de veselie în mijlocul greutăților în care ne zbăteam cu toții. Spre marea mirare a tuturor, Regele a făcut lucrurile `di granda` şi s-a purtat față de Ileana cu toate aparențele cele mai frățești şi calde afecțiuni.

Îmi aduc aminte de discursul pe care l-a ținut la marele dejun de peste o sută de tacâmuri din ziua nunții, în sala `morescă` din Castelul Peleș ne-a emoționat pe toți, atât de frumos și de adânc a vorbit! Avea el, nu e vorbă, planul lui sigur să se scape de soră-sa, a socotit elegant să-i dea pașaport acoperind-o cu flori. Într-adevăr, sub pretextul că prezența unui Habsburg pe teritoriul României întregite ar fi putut da loc la tulburări, sau în tot cazul la nemulțumiri, mai ales în ținuturile de peste munți.

Majestatea Sa n-a consimțit la căsătorie decât cu condiția că tânăra pereche să nu-și stabilească reședința în țară și să nu petreacă în România mai mult de o lună pe an şi aceasta de fiecare dată numai cu învoirea sa”, precizează Argetoianu.

Rând pe rând, regele Carol al II-lea a reușit să îi izoleze sau să-i determine să plece în exil pe mai toți membrii Familiei regale.

În ceea ce o privește pe principesa Ileana și pe arhiducele Anton de Habsburg, ei au părăsit România în ianuarie 1932, făcând o primă escală la Belgrad, la sora sa Maria, regina Iugoslaviei, apoi și-au stabilit reședința pentru un timp la München.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O revedere mai mult decât tensionată: Regele Carol al II-lea își vede fiul, Mihai, după cinci ani de exil

Mareşalul Averescu, eroul care a reprimat răscoala ţăranilor şi l-a ajutat pe Carol al II-lea să instaureze dictatura

Regina Maria, stupefiată de numirile în funcțiile importante făcute de Carol al II-lea: „Cum ai putut? Ce te-a determinat să faci o numire aşa groaznică?”

Regele Mihai: „Nu știam că avea să urmeze cea mai rapidă lovitură de stat din istorie”. Cine a trădat din Regență și l-a adus pe Carol al II-lea pe Tronul României?