Planul regelui Carol I la izbucnirea Primului Război Mondial

După declanșarea Primului Război Mondial, liderii politici din România s-au reunit în Consiliul de Coroană, ce avut loc la Castelul Peleș, pentru a dezbate direcția pe care țara urma să o adopte față de conflict. Consiliul din 3 august 1914 a reprezentat un adevărat șoc pentru regele Carol I. În afară de Petre P. Carp, nimeni din cei care au luat parte la Consiliu nu a mai susținut poziția regelui de a intra în conflict alături de Germania. Regele s-a supus voinței marii majorități a participanților, care s-a pronunțat pentru neutralitate. Carol I nu s-a și împăcat însă cu decizia Consiliului și a încercat din umbră să schimbe opiniile oamenilor politici.

Între 1914 și 1916, România și-a declarat neutralitatea în Primul Război Mondial. Însă în această perioadă au avut loc ample dezbateri asupra poziției pe care România trebuia să o adopte. Încet, dar sigur, societatea, dar și clasa politică s-a divizat în două grupări. Cei care susțineau intrarea României în război alături de Puterile Centrale și cei care vedeau țara în război alături de Antanta. Aceștia din urmă au devenit tot mai numeroși odată cu trecerea timpului.

• Mica Înţelegere, alianţa promiţătoare a României care a fost distrusă într-o singură zi
• Disensiuni între doi ambasadori „aliați” acreditați la București: „Are o doză extrem de mare de vanitate”

„Neutralitatea! Oribilă epocă a istoriei noastre, în care ne-am dat arama pe față. În loc să muncim zi şi noapte și să ne făurim instrumentul întregirii neamului, ne-am certat doi ani de zile, în demni moștenitori ai Bizanțului şi ai Fanarului! Am făcut politică şi afaceri, în loc să facem treabă!

Până şi oamenii cei mai curați în intențiile lor, ca Nicu Filipescu, s-au pus în fruntea `Acțiunii Naționale` ca să agite strada, când o adevărată acțiune națională ar fi cerut numai încordarea spiritelor pentru înzestrarea armatei. Dar cine s-a ocupat de armată?”, scria Constantin Argetoianu.

„M-am pomenit poftit la dejun de Majestatea Sa”

După ce România și-a pronunțat neutralitatea, regele Carol I a căutat să îi influențeze pe liderii politici care nu îl susțineau în acțiunea sa de a intra în război alături de Germania. Într-o astfel de acțiune s-a nimerit și Constantin Argetoianu.

„Două vorbe despre Regele Carol – pentru o destăinuire interesantă, care va putea servi la conturarea siluetei acestui Suveran, în ultimele zile ale domniei lui. În prima jumătate a lunii lui septembrie (1914, n.r.), pe când eram încă la Sinaia şi înainte să ne ajungă preciziuni asupra bătăliei de la Marna, m-am pomenit poftit la dejun de Majestatea Sa. Invitația m-a mirat, căci nu jucam încă rol de personaj politic de mâna întâi şi nu eram nici printre intimii Palatului. Mă întrebam, urcând spre Peleș, ce o fi vrând Regele cu un simplu senator din opoziție, care nici măcar nu se înscrisese în registrele sale. Am aflat-o după dejun, după un dejun anemic.”, avea să scrie Constantin Argetoianu.

Planul regelui

Imediat după terminarea dejunului, regele Carol I l-a abordat pe Argetoianu într-un loc retras și i-a expus planul său, condimentându-l cu informații secrete din Germania. Regele era convins că Germania avea să triumfe în război și considera că România trebuia și ea să se alăture efortului de război german pentru a își satisface propriile interese.

„După masă, Regele m-a luat într-un colț şi am priceput rostul invitației. Mi-a spus că victoria Germaniei era asigurată şi că va veni repede, dânsul cunoștea întreg planul şi hotărârile împăratului Wilhelm, plan şi hotărâri adoptate de altminteri şi de Marele Stat Major german şi de guvernul din Berlin.

El putea să-mi spună ziua precisă în care armatele Reich-ului vor intra în Paris şi cunoștea dinainte și condițiile păcii: nu erau rele pentru Franța, căreia, de data asta, nu i se va mai cere nici un sacrificiu teritorial! Încât ne privea pe noi, `ar fi o crimă` (au fost propriile cuvinte ale Regelui) dacă n-am ieși măriți din acest război. Măriți nu puteam însă ieși decât aliniindu-ne alături de Germania şi repede, căci victoria ei era asigurată şi nu mai era decât o afacere de câteva luni, poate de câteva săptămâni… Efortul ce ni se va cere nu va fi mare, ridicol de mic față de răsplata care ne așteaptă…”, relata Argetoianu.

Regele Carol I: „Eu nu pot însă declara război Puterilor Antantei, fără asentimentul opiniei noastre publice”

Problema regelui Carol I era cauzată de faptul că marea majoritate a opiniei publice românești, dar și clasei politice, susținea intrarea în război alături de Antanta. Regele voia să schimbe această susținere prin convingerea unor politicieni, iar Nicu Filipescu era unul dintre ei.

„`Eu nu pot însă declara război Puterilor Antantei, fără asentimentul opiniei noastre publice`, a continuat Regele, `și acest asentiment nu-l pot avea fără concursul lui Nicu Filipescu… Cunosc (de unde?) influența d-tale asupra lui Filipescu, numai dumneata poți să-l determini la un gest pe care (și m-a apucat de haine, el atât de sobru în gesturi și atât de depărtat de cele familiare…) de altminteri conștiința strămoșilor săi, dacă nu interesele superioare ale ţării, i-l cere`.

Se lămurise totul, încăpăținatul bătrân, care voia să moară cu steagul mult iubitei şi adevăratei sale patrii în brațe, mă chemase pentru o ultimă tentativă… Mirat, i-am făgăduit că voi încerca şi că-i voi aduce răspunsul lui Filipescu bun sau rău, îndată ce voi socoti că putea fi considerat ca definitiv (căutam să câștig timp…).

Am părăsit după două zile Sinaia şi răspuns nu i-am mai adus(…) N-am avut prilejul să raportez regelui Carol rezultatul negativ al misiunii cu care mă însărcinase, fiindcă a murit pe neașteptate, două săptămâni după ce mă poftise cu atâta amabilitate la dejun”, menționa Argetoianu.

Doi ani mai târziu, la 27 august 1916, România intra în Primul Război Mondial alături de Antanta.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Regele Carol al II-lea și războiul: „Scăparea de astăzi poate fi foarte scump plătită mâine”

Cum a murit regele Carol I

Regele Carol I, presat de Puterile Centrale. „Considera că războiul va fi scurt, iar cucerirea Parisului inevitabilă”

Regele Carol I, înfrânt la Consiliul de Coroană din 1914: „România se va căi în viitor”