O schimbare în alimentația strămoșilor preistorici a condus la evoluția fizică a oamenilor

Acum aproximativ 2,3 milioane de ani, specii umane timpurii precum Homo rudolfensis și Homo erectus și-au schimbat brusc dieta.

Folosindu-și creierele mari, acești hominizi dispăruți au fabricat unelte pentru săpat, cu ajutorul cărora accesau tuberculi, bulbi și rizomi bogați în carbohidrați, deși dinții lor nu erau adaptați pentru a mesteca aceste fibre vegetale.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

Analizând izotopii de carbon și oxigen din dinții fosilizați ai acestor oameni preistorici, autorii unui nou studiu au reușit să reconstruiască aceste schimbări alimentare.

Au descoperit că a fost nevoie de încă 700.000 de ani până când măselele strămoșilor noștri au evoluat suficient pentru a se adapta la această nouă dietă. Rezultatele susțin teoria conform căreia comportamentul poate conduce evoluția anatomică, un concept numit impuls comportamental.

„Am descoperit că, de fapt, comportamentul poate fi el însuși o forță evolutivă, cu repercusiuni majore pentru traiectoria dietei și morfologiei hominizilor”, a declarat autorul studiului, Luke Fannin.

Comportamentul poate conduce evoluția anatomică

Pe baza izotopilor din dinții unui hominid timpuriu numit Australopithecus afarensis, cercetătorii au arătat că oamenii au început să consume plante erbacee din familia gramineelor acum aproximativ 3,8 milioane de ani, scrie IFLScience.

Însă cu 1,5 milioane de ani mai târziu, izotopii din dinții unor specii de Homo s-au schimbat brusc, indicând un consum crescut de apă săracă în oxigen, tipică pentru solurile unde cresc tuberculii.

Aceste valori izotopice erau identice cu cele din dinții fosilizați ai șobolanilor de câmp, care se hrăneau cu bulbi și rizomi. Prin urmare, cercetătorii concluzionează că această schimbare reflectă o creștere bruscă a consumului de elemente subterane, precum tuberculii.

Această schimbare de dietă a coincis cu expansiunea creierului uman și dezvoltarea uneltelor de piatră care puteau fi folosite pentru a săpa. Se pare că aceste progrese cognitive le-au permis strămoșilor noștri să adopte o dietă bogată în nutrienți, disponibilă tot timpul anului, fără a depinde de vânătoare riscantă.

O nouă dietă

„Această trecere la hrănirea din subteran a fost un moment esențial în evoluția noastră”, spune Fannin. „A creat un surplus de carbohidrați pereni, iar strămoșii noștri puteau accesa această sursă de hrană oricând aveau nevoie, pentru ei și pentru alții.”

Totuși, deși tuberculii aduceau beneficii evidente pentru supraviețuire, dinții oamenilor timpurii nu erau pregătiți pentru a rupe fibrele dure ale acestor plante. Abia acum 1,6 milioane de ani, măselele au evoluat în forme mai adaptate pentru a mesteca aceste alimente – cu 700.000 de ani după ce oamenii începuseră deja să le mănânce.

Faptul că strămoșii noștri au supraviețuit atâta timp cu o dietă pentru care nu erau adaptați fizic demonstrează flexibilitatea, creativitatea și adaptabilitatea lor. Potrivit cercetătorilor, această abilitate de a improviza a pus bazele succesului nostru evolutiv.

Studiul a fost publicat în revista Science.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cum se protejau strămoșii noștri de arsurile solare?

Cât timp își petreceau strămoșii noștri în copaci?

Strămoșii noștri utilizau arme mortale încă de acum 300.000 de ani

Un mare mister arheologic, posibil rezolvat! De ce au învățat strămoșii noștri să cioplească?