Cât timp își petreceau strămoșii noștri în copaci?

Cât timp își petreceau strămoșii noștri în copaci? Este greu de spus exact când și de ce strămoșii noștri au părăsit copacii pentru a merge pe două picioare.

Multe dintre speciile timpurii de hominizi erau capabile să meargă biped, dar aveau în continuare adaptări excelente pentru cățărat, iar fosilele lipsesc tocmai din perioada critică în care schimbările climatice au transformat pădurile în peisaje mai deschise și uscate, cunoscute sub numele de savane-mozaic. Această tranziție i-ar fi putut face pe hominizi să-și petreacă mai mult timp pe sol.

• Erwin Schrödinger și „pisica” care a schimbat fizica: povestea unui laureat Nobel exilat de naziști
• Scriitoarea care a semnat „cel mai important roman în limba engleză”

Acum, un studiu realizat pe cimpanzeii moderni din Valea Issa, Tanzania, ar putea răspunde la întrebarea „Cât timp își petreceau strămoșii noștri în copaci?”. Cercetătorii au observat că, deși trăiesc într-un habitat deschis, cimpanzeii urcă frecvent în copaci pentru a găsi hrană valoroasă, ceea ce ar putea explica de ce hominizii timpurii și-au păstrat adaptările pentru viața arboricolă.

Cât timp își petreceau strămoșii noștri în copaci?

„Timp de decenii s-a presupus că bipedalismul a apărut pentru că am coborât din copaci și a trebuit să traversăm savanele deschise. Însă studiul nostru arată că o deplasare eficientă și în siguranță prin coronamentul copacilor poate rămâne esențială chiar și într-un habitat deschis. Adaptările pentru viața în copaci, nu pentru cea terestră, ar putea fi cheia înțelegerii începutului evoluției descendenței umane”, a explicat dr. Rhianna Drummond-Clarke, de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă (Germania), autoarea principală a studiului.

Studiul a fost publicat în Frontiers in Ecology and Evolution.

Valea Issa este o zonă de tranziție: o combinație între păduri dese de-a lungul râurilor și pădure deschisă. În sezonul secetos, cimpanzeii caută mai des hrană în pădurea deschisă, unde găsesc mai multe resurse. Habitatul și dieta lor sunt comparabile cu cele ale unor hominizi timpurii, ceea ce face ca comportamentul lor să fie un model relevant pentru a înțelege stilul de viață al acestora.

„Cercetările noastre anterioare au arătat că, în comparație cu cimpanzeii din pădure, cei din Valea Issa petrec la fel de mult timp în copaci. Am vrut să înțelegem dacă modul în care se hrănesc explică această arboricolitate ridicată în mod neașteptat”, a mai spus Drummond-Clarke.

Cercetătorii au monitorizat adulții din comunitatea Issa pe parcursul sezonului secetos, observând modul în care se cățărau, ce mâncau și în ce copaci. Au înregistrat dimensiunea, înălțimea, forma și ramificațiile copacilor.

Ce căutau cimpanzeii în copaci?

Cimpanzeii preferau fructele, urmate de frunze și flori, alimente aflate la capetele subțiri ale ramurilor, ceea ce le impune să fie cățărători foarte abili. Aceștia își petreceau mai mult timp în copaci mari, care ofereau hrană abundentă, iar cele mai lungi sesiuni de hrănire erau în copaci cu coroane largi. Se pare că efortul suplimentar era justificat de valoarea nutritivă a hranei. Un model similar ar putea explica și de ce își petreceau timp în copaci pentru a consuma semințe bogate în nutrienți, dar greu accesibile.

Fiind animale de dimensiuni mari, cimpanzeii nu se deplasează pur și simplu pe crengi subțiri, ci atârnă de ele, se suspendă dedesubt sau stau în picioare ținându-se de ramuri pentru echilibru. Aceste comportamente, asociate de obicei cu pădurile dense, s-au dovedit utile și într-un mediu de tip savană-mozaic, scrie Phys.org.

„Sugestia noastră este că mersul biped a continuat și s-a perfecționat în copaci chiar și după ce habitatul a devenit mai deschis. Studiile observaționale asupra marilor maimuțe arată că ele merg uneori biped pe sol, dar folosesc bipedalismul mai ales în copaci, unde se pot sprijini de ramuri. Dacă cimpanzeii din Valea Issa sunt un model potrivit, atunci comportamentele de suspendare și mersul pe două picioare au fost esențiale pentru supraviețuirea unui hominid mare, semi-terestru și fructivor într-un habitat deschis”, a spus Drummond-Clarke.

Cât timp își petreceau strămoșii noștri în copaci? Întrebarea rămâne deschisă

Totuși, cercetătorii atrag atenția că sunt necesare mai multe dovezi fosile și studii comparative asupra altor comunități de cimpanzei din habitate similare pentru a valida aceste concluzii.

„Acest studiu a analizat doar comportamentul de hrănire din sezonul secetos. Va fi important să vedem dacă aceste tipare se mențin și în sezonul ploios. De asemenea, avem nevoie de analize nutriționale ale alimentelor și de estimări privind disponibilitatea lor pentru a testa dacă strategia de a sta mai mult în copaci mari este eficientă energetic într-un habitat deschis”, a subliniat Drummond-Clarke.

„În plus, vorbim de o singură comunitate de cimpanzei. Studii viitoare pe alte grupuri din habitate similare vor fi esențiale pentru a stabili dacă aceste comportamente reflectă cu adevărat adaptări la savana-mozaic sau sunt specifice doar populației din Issa”, a concluzionat cercetătoarea.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Ce era fluierul aztec al morții?

În urmă cu 528 ani, navigatorul Vasco da Gama deschidea drumul spre Asia

Descoperiri arheologice „excepționale” și „unice pentru România”, anunțate de Muzeul Național de Istorie

Pedeapsa cruntă pe care a primit-o autorul „Utopiei” după ce l-a înfruntat pe regele Henric al VIII-lea