Astronomii au găsit o forță misterioasă care modelează vântul solar. Un nou studiu condus de dr. Michael Starkey, de la Southwest Research Institute (SwRI), SUA, aduce primele dovezi observaționale privind existența de ioni capturați (pickup ions, PUI) și a activității de unde asociate în vântul solar din apropierea Pământului.
O misiune NASA a detectat o forță misterioasă care modelează vântul solar. Datele provin din Misiunea Magnetospheric Multiscale (MMS), lansată de NASA în 2015, care a plasat patru sateliți pe orbită pentru a studia magnetosfera (câmpul magnetic ce protejează planeta de radiațiile solare și cosmice dăunătoare).
PUI se formează atunci când particulele neutre ce traversează heliosfera sunt ionizate în vântul solar. Odată încărcați electric, acești ioni sunt „antrenați” de fluxul solar și încep să se rotească în jurul câmpului magnetic local, formând o populație de plasmă cu caracteristici diferite față de particulele obișnuite ale vântului solar.
Observațiile MMS au arătat că PUI prezintă o distribuție de viteză tipică, fără prezența altor populații importante de ioni sau electroni energetici. Analiza activității de unde s-a realizat prin combinarea datelor magnetice colectate de misiune cu modele teoretice care descriu modul în care aceste unde ar trebui să se dezvolte în prezența PUI.
„Rezultatele studiului arată că PUI pot genera unde în vântul solar din apropierea Pământului și subliniază necesitatea unor cercetări statistice mai ample asupra acestor procese. Este posibil ca PUI să aibă un rol mai important în încălzirea și termalizarea vântului solar lângă Pământ decât se credea până acum, un aspect cu implicații majore pentru modelele privind dinamica vântului solar în întreaga heliosferă”, a explicat Starkey, citat de ScienceDaily.
Prin modelarea separată a componentelor ionice (ioni din vântul solar și PUI), cercetătorii au reușit să identifice populațiile responsabile de undele observate. Concluzia a fost că cel mai probabil ele au fost generate de PUI de heliu și/sau hidrogen, însă limitările instrumentelor nu au permis determinarea exactă a speciei de ioni implicate.
Mai departe de Soare, densitatea relativă a PUI în vântul solar crește, ceea ce le amplifică rolul în procesele de încălzire și termalizare prin interacțiuni undă-particulă. La marginile Sistemului Solar, aceștia contribuie semnificativ la presiunea dinamică totală a vântului solar, influențând fenomenele de la șocul terminal și din „heliosheath”.
„În apropierea Pământului, intensitatea PUI este relativ scăzută și, de obicei, se presupune că aportul lor la interacțiunile undă-particulă din vântul solar este neglijabil. Dacă această presupunere este greșită, atunci teoriile și modelele actuale privind evoluția vântului solar în heliosferă ar trebui revizuite”, a adăugat Starkey.
Studiul a fost publicat în Journal of Geophysical Research: Space Physics.
Telescopul James Webb a descoperit 300 de obiecte misterioase în Universul îndepărtat
Un mineral nou de pe Marte ar putea rezolva un mister vechi de 20 de ani