Ellen H. Swallow Richards, savanta secolului al XIX-lea care a revoluționat sănătatea publică

Ellen H. Swallow Richards (1842 – 1911) este prima femeie admisă la MIT (The Massachusetts Institute of Technology). Omul care a transformat siguranța apei, Richards a fost pionieră în ingineria sanitară și a fondat economia casnică, știința supraviețuirii zilnice.

Economia casnică (în engleză home economics) este un termen care poate părea demodat sau confuz astăzi, dar la origini a reprezentat o revoluție științifică și socială. Când Ellen H. Swallow Richards a fondat acest domeniu în secolul al XIX-lea, a făcut-o cu un scop clar: pentru a transforma gospodăria într-un spațiu de aplicare a științei, pentru a salva vieți și a împuternici femeile. Și iată de ce este mult mai mult decât „gătit și cusut”:

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

Economia casnică este știința gestionării resurselor casnice prin prisma chimiei, a nutriției, igienei, economiei și psihologiei. Richards a definit-o ca: Aplicarea principiilor științifice pentru a optimiza viața de zi cu zi în casă și comunitate.

La bază, era vorba despre: siguranța alimentelor (cum să detectezi lapte contaminat cu formaldehidă, în 1880). Managementul bugetului familial (cum să hrănești o familie cu banii limitați ai muncitorilor industriali). Igienă publică (cum să previi răspândirea holerei prin purificarea apelor).

În secolul al XIX-lea, 40% din copii mureau înainte de a împlini vârsta de cinci ani, iar cauzele principale erau adesea intoxicațiile alimentare și apa poluată. Gospodăriile erau pline de riscuri obscure pentru oamenii vremii. Alimentele erau frecvent falsificate: laptele era diluat cu apă contaminată, mierea era amestecată cu sirop de zahăr, iar condimentele alterate cu cenușă. Pericolul era amplificat de o gravă lipsă a educației medicale de bază. Femeile, care gestionau în mare parte gospodăria și hrănirea familiei, nu știau, de exemplu, că fierberea apei și a laptelui distruge bacteriile mortale. La toate acestea se adăuga și sărăcia prevalentă. Resursele limitate îi forțau pe săraci să se bazeze pe carbohidrați ieftini, precum făina și porumbul, o dietă care ducea la malnutriție și la dezvoltarea unor boli precum pelagra.

Cum a rezolvat problema

Richards a văzut în gospodărie un laborator de urgență și pentru a-l transforma în acest sens, a creat cursuri științifice practice, dedicate în special femeilor. Acestea se structurau pe trei piloni principali: chimie aplicată – le învăța pe femei cum să testeze calitatea alimentelor (de exemplu, a laptelui sau a apei) folosind reactivi simpli și accesibili. Nutriție: le oferea cunoștințe despre cum să combine legume, proteine și cereale pentru a crea diete echilibrate și sănătoase pentru întreaga familie. Și inginerie sanitară: le arăta principii de bază pentru proiectarea unei bucătării sigure, cu ventilație corespunzătoare, pentru a preveni intoxicațiile și răspândirea bolilor.

Deși economia casnică a fost introdusă ca materie școlară la începutul anilor 1900, ea și-a pierdut rapid substratul științific promovat de Richards. Viziunea ei revoluționară, care transforma gospodăria într-un laborator practic, a fost înlocuită cu un curriculum tradiționalist și restrictiv. Acolo unde ea preda metode științifice pentru combaterea bacteriilor E. coli prin pasteurizare, noile manuale se concentrau pe cusut și brodat (ignorându-i principiul eficienței în favoarea esteticii). În locul chimiei aplicate gătitului, se impuneau rețete standardizate fără context. Și, cel mai important, în timp ce Richards își dorea ca femeile să folosească aceste cunoștințe pentru a intra în forța de muncă calificată (ca nutritioniste, economiste sau chiar ingineri), noul program școlar a redus materia la simpla instruire a unor viitoare gospodine și mame, consolidând astfel roluri de gen tradiționale.

Domeniul a evoluat sub nume precum „știința familiei și consumului” sau „managementul resurselor umane” și este la fel de relevant. Astăzi, se pune accent pe sustenabilitate – cum să reduci deșeurile menajere ori să cultivi legume în apartament (permacultura urbană), pe tehnologia smart home – optimizarea consumului de energie cu ajutorul aplicațiilor. Pe educație financiară – cum să gestionezi bugetul în era inflației.

Richards a vrut ca economia casnică să fie o ramură a ingineriei, nu un set de „sfaturi pentru gospodine”. Când a înființat Asociația Americană de Economie Casnică în 1908, a scris:

O casă nu este o mașinărie, ci un sistem complex care necesită analiză științifică. Aici se nasc problemele sociale cele mai acute.

Deci, da: economia casnică este știința supraviețuirii (și prosperării) zilnice. Și Ellen Richards este Batman-ul necunoscut al ei.

Ellen H. Swallow Richards avea 28 de ani când, în 1870, a intrat în biroul de admitere al MIT și a cerut un loc în programul de chimie destinat exclusiv bărbaților. A devenit prima femeie chimist profesionist din America, un inginer sanitar vizionar și creatoarea economiei casnice. De la asigurarea apei potabile pentru milioane de oameni la învățarea familiilor cum să combată contaminarea alimentelor, Richards a folosit știința ca o armă împotriva inechităților sociale, punând bazele sănătății publice moderne. Dar cu toate acestea, astăzi, numele ei rămâne în mare parte uitat.

Ellen Swallow (ulterior Richards) s-a născut la 3 decembrie 1842 în Dunstable, Massachusetts, într-o familie de fermieri. În ciuda dificultăților financiare, Ellen s-a înscris la Vassar College la 25 de ani, absolvind în 1870 cu o diplomă în chimie. Însă ambițiile ei nu s-au oprit aici.

Când Richards a aplicat la MIT, instituția nu admisese niciodată o femeie. A fost acceptată cu reticență, în calitate de „student special” – o etichetă menită să evite crearea unui precedent. Fără a se descuraja, Richards a excelat, analizând minerale și minereuri sub îndrumarea profesorului William Ripley Nichols. Teza ei din 1873 despre vanadiu în minereul de fier i-a adus prima diplomă în chimie acordată unei femei. În același an, a primit inclusiv o diplomă de masterat de la Vassar, consolidându-și astfel dubla moștenire ca deschizătoare de drumuri.

Deși MIT a refuzat să o angajeze ca profesoară, Richards a finanțat un laborator pentru femei în 1876, instruindu-le în analiza chimică. Studentele sale, excluse din laboratoarele tradiționale, au continuat să lucreze în medicină, educație și industrie. „Lumea avea nevoie de observatori calificați”, scria ea, „iar femeile se născuseră să fie oameni de știință”.

În 1887, Massachusetts se confrunta cu o criză de sănătate publică. Industrializarea poluase râurile, iar epidemiile de febră tifoidă devastau orașele. Statul a angajat-o pe Richards să conducă un studiu revoluționar de 20.000 de probe de apă – cel mai mare de acest gen.

Richards și echipa sa au testat toxine precum plumbul și bacteriile, cartografiind sursele de contaminare. Raportul său din 1887 a scos la iveală deversările industriale galopante și sistemele de canalizare defectuoase. Descoperirile au condus la Legea privind calitatea apei din statul Massachusetts din 1888, primele standarde de apă aplicabile din țară.

De asemenea, munca Ellenei Richards a pus bazele Serviciului de Sănătate Publică al Statelor Unite și ale reglementărilor moderne de mediu. Ulterior, a co-fondat Journal of Sanitary Engineering, consolidându-și rolul de „mamă a ingineriei sanitare”.

Richards credea că știința nu trebuie să se limiteze la laboratoare, ci trebuie să existe și în case. În anii 1880, și-a îndreptat atenția către siguranța în gospodării, unde falsificarea alimentelor și igiena precară ucideau mii de oameni anual.

Cartea ei din 1882, The Chemistry of Cooking and Cleaning, a fost revoluționară. Richards a învățat familiile să testeze alimentele pentru a depista conservanții periculoși, cum ar fi formaldehida (frecventă în lapte). Să sterilizeze suprafețele cu apă clocotită pentru a preveni bolile. Să echilibreze dietele folosind ingrediente accesibile, bogate în nutrienți.

În 1890, Richards a deschis New England Kitchen în Boston, o „bucătărie model” care oferea familiilor de imigranți mese ieftine și sănătoase, preparate pe baza principiilor nutriției. Proiectul a evoluat în economia casnică – domeniu care îmbină chimia, nutriția și bugetul. Până în 1908, a co-fondat Asociația Americană de Economie Casnică, transformând munca casnică într-o știință acreditată.

Richards a murit la 30 martie 1911, dar inovațiile ei sunt prezente în viața de zi cu zi. Pledoaria acesteia a condus la Legea privind alimentele și medicamentele pure din 1906. A îndrumat generații de femei de știință, inclusiv prima femeie instructor de la MIT, Ellen Hayes. Iar studiile sale privind apa au inspirat activismul de bază împotriva poluării.

Din laboratoarele MIT până în bucătăriile de bloc, Richards a folosit știința ca un instrument pentru dreptate, salvând vieți prin apă curată, hrană sigură și educație.

Surse:

https://www.sciencehistory.org/education/scientific-biographies/ellen-h-swallow-richards/

https://www.britannica.com/biography/Ellen-Swallow-Richards

https://www.acs.org/education/whatischemistry/women-scientists/ellen-h-swallow-richards.html

Vă mai recomandăm să citiți și:

Copiii inteligenți din medii mai sărace, mult mai predispuși la probleme de sănătate mintală față de cei înstăriți

Rutina zilnică inspirată de samurai care îmbunătățește sănătatea

Bătaia nu-i ruptă din rai: Cum pot pedepsele corporale să afecteze sănătatea copiilor?

„Zona zero”: Mișcarea aproape imperceptibilă cu beneficii pentru sănătate