Cauza nebănuită a crampelor musculare. Ce a descoperit un studiu?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Crampele musculare au o cauză surprinzătoare. Pentru sportivii din orice disciplină, puține experiențe sunt la fel de chinuitoare precum momentul în care sunt obligați să abandoneze competiția din cauza unei crampe musculare bruște.

Aceste spasme dureroase și necontrolate le-au dat bătăi de cap sportivilor, antrenorilor și cercetătorilor timp de decenii. Recent s-a descoperit că crampele musculare au o cauză surprinzătoare.

• Ce este solstițiul de vară și de ce este cea mai lungă zi a anului?
• O stea pe moarte ar putea crea un nou Univers în loc de o gaură neagră,…

Mult timp, oamenii de știință au pus aceste crampe pe seama deshidratării sau a dezechilibrelor electrolitice. Totuși, teoria nu răspundea la toate întrebările. Spre exemplu, există sportivi bine hidratați care fac crampe, în timp ce alții, ce concurează în condiții de căldură și umiditate ridicată, nu pățesc nimic. Cercetări recente sugerează că suprafața de joc ar putea fi un factor esențial în declanșarea acestor probleme.

Crampele musculare au o cauză surprinzătoare. Care este aceasta?

„În activitatea mea de cercetător în știința sportului, studiez modul în care variabilele externe influențează performanța atletică. Echipa mea a descoperit că anumite caracteristici ale suprafețelor de joc pot grăbi apariția oboselii neuromusculare și, implicit, a crampelor. Atunci când mușchii obosesc, echilibrul normal dintre semnalele nervoase care controlează contracția și relaxarea este perturbat. Fusurile neuromusculare, responsabile cu detectarea întinderii mușchilor, își intensifică activitatea, în timp ce feedbackul inhibitor de la organele tendonului Golgi, situate la intersecția dintre mușchi și tendoane, scade”, declară Michael Hales, profesor la Kennesaw State University (SUA).

Cu alte cuvinte, mușchii primesc semnale contradictorii despre când să se contracte sau să se relaxeze. Rezultatul este o activare excesivă a neuronilor motori, ceea ce duce la contracții involuntare și prelungite, adică la crampe. Studii recente arată că suprafețele cu proprietăți mecanice (precum rigiditatea sau elasticitatea) cu care nu suntem familiari pot accelera oboseala neuromusculară.

Suprafețele modifică mecanica mușchilor și a articulațiilor, iar dacă sistemul neuromuscular nu este obișnuit cu aceste cerințe, oboseala apare mai devreme, crescând riscul de crampe. Într-un studiu, Hales și echipa lui a constatat o diferență de 13% în activitatea musculară a alergătorilor pe terenuri cu niveluri variate de rigiditate și elasticitate. În altă cercetare, activitatea mușchilor femurali a variat cu până la 50% la exerciții identice efectuate pe tipuri diferite de gazon sintetic.

Biomecanica arată de mult timp că modificările suprafeței de joc influențează rigiditatea musculară, solicitarea articulațiilor și amplitudinea mișcărilor, factori direct legați de oboseală. Mușchii care traversează mai multe articulații, precum femuralii, sunt deosebit de vulnerabili la aceste variații, având un rol central în sprint și în schimbările bruște de direcție.

Cum poate fi rezolvată problema?

Dacă suprafața de joc are un impact asupra oboselii, atunci gestionarea interacțiunii dintre teren și jucători ar putea preveni crampele. O soluție ar fi dezvoltarea unor baze de date regionale care să catalogheze caracteristicile mecanice ale terenurilor de competiție. Cu aceste informații, antrenorii și federațiile sportive ar putea adapta antrenamentele pentru a imita condițiile de joc, reducând șocul produs de suprafețe necunoscute, scrie Science Alert.

De exemplu, o echipă de fotbal care se pregătește pe teren moale, dar concurează pe unul mult mai rigid, riscă să-și vadă sportivii obosind și având crampe mai repede. Prin exerciții care reproduc solicitările de pe terenul oficial, riscul poate fi redus. La fel, o echipă de baschet obișnuită cu parchet nou ar putea profita de pe urma unor antrenamente pe suprafețe mai vechi sau mai moi, asemănătoare celor din deplasare.

Cheia este expunerea sistematică. Condiționarea neuromusculară pe suprafețe care imită cerințele competiționale reduce riscul de oboseală și, implicit, de crampe. Hidratarea și alimentația rămân esențiale, dar adaptarea la suprafețe, încălțămintea potrivită și antrenamentele specifice completează tabloul pentru prevenirea crampelor.

Viitorul ar putea aduce soluții chiar mai precise. Dezvoltarea senzorilor purtabili, a tehnologiilor de testare a suprafețelor și a algoritmilor de învățare automată ar putea permite estimarea individuală a riscului de crampe în timp real. Astfel, antrenorii ar putea ajusta planurile de pregătire, ar putea face schimbări de jucători în timpul meciului sau chiar modifica suprafața atunci când este posibil.

Prin pregătirea sportivilor pentru cerințele mecanice ale terenului, echipele le-ar putea proteja sănătatea și ar asigura prezența celor mai buni jucători exact când contează cel mai mult.

Vă recomandăm să citiți și:

Cauza Alzheimerului s-ar putea ascunde în spatele unei infecții gingivale

Saliva, mai puternică decât se credea. Cum reacționează la sucul de mere și la apă

Bacteriile orale ar putea cauza atacuri de cord, sugerează un nou studiu

Scanările cerebrale dezvăluie când te vei răzgândi chiar înainte să o faci