Cercetătorii au găsit o legătură între un sport popular și un risc crescut de demență

Un studiu amplu realizat de Universitatea din Auckland a descoperit că foștii jucători de rugby de nivel înalt din Noua Zeelandă prezintă un risc cu 22% mai mare de a dezvolta boala Alzheimer și alte forme de demență, comparativ cu populația generală.

Cercetarea a fost coordonată de Dr. Stephanie D’Souza, lector universitar la Centrul de Cercetare COMPASS din cadrul Facultății de Arte și Educație, și de Dr. Ken Quarrie de la New Zealand Rugby.

• Test de cultură. Care fasole este toxică atunci când este mâncată crudă?
• JWST a descoperit o galaxie spirală asemănătoare Căii Lactee undeva unde nu ar trebui să existe

Pentru a analiza impactul pe termen lung al sportului, echipa a studiat dosarele medicale a aproape 13.000 de bărbați care au jucat rugby la nivel provincial sau mai sus între 1950 și 2000. Rezultatele lor au fost comparate cu cele ale unui grup de 2,4 milioane de bărbați din Noua Zeelandă, de aceeași vârstă, etnie și loc de naștere.

Pe parcursul perioadei de urmărire de 35 de ani (1988–2023), aproximativ 52 de bărbați la 1.000 din populația generală au fost diagnosticați sau au murit din cauza unei boli neurodegenerative. În rândul foștilor jucători de rugby, cifra a crescut la 65 la 1.000.

Legătura dintre sporturile de contact și riscurile neurologice ulterioare

„Asta înseamnă 13 cazuri suplimentare la 1.000 de persoane în perioada studiului, sau aproximativ patru cazuri suplimentare pe an, raportat la dimensiunea grupului de jucători”, explică autoarea principală, doctoranda Francesca Anns.

Atât jucătorii profesioniști, cât și cei amatori de primă clasă au avut un risc mai mare decât populația generală, riscul fiind mai ridicat la nivelurile superioare de competiție. Analiza a arătat că jucătorii din linia de fund au prezentat riscuri mai mari decât cei din linia de înaintare, riscul crescând odată cu durata carierei și numărul de meciuri jucate – un tipar care nu a fost observat la înaintași.

Riscul crescut de boală apare, de obicei, după vârsta de 70 de ani, fără dovezi clare de instalare mai timpurie.

Dr. D’Souza a subliniat că rezultatele sunt în concordanță cu cercetări similare din SUA, Scoția și Italia, deși efectele observate au fost ceva mai reduse decât în alte studii.

Implicații pentru siguranța jucătorilor

Acest lucru ar putea fi legat de diferențele în designul studiului, de grupul de comparație mult mai mare și divers, dar și de modul în care se juca rugby în Noua Zeelandă în deceniile analizate.

Rezultatele adaugă dovezi în creștere privind legătura dintre sporturile de contact și riscurile neurologice ulterioare, cauzate probabil de loviturile repetate la cap.

Deși studiul nu poate demonstra cauzalitate, consistența rezultatelor întărește ipoteza unei conexiuni. Riscurile mai mari au fost observate la jucătorii internaționali/profesioniști și la cei din linia de fund, la care pericolul creștea odată cu numărul de ani și meciuri jucate.

Aceste tipare sugerează o posibilă relație și indică faptul că nu doar numărul de lovituri la cap contează, ci și natura contactului, scrie SciTechdaily.

Autorii recomandă organizațiilor sportive să limiteze expunerea jucătorilor la lovituri la cap, să gestioneze proactiv suspiciunile de comoție și să comunice transparent atât beneficiile, cât și riscurile practicării rugby-ului.

Vă mai recomandăm să citiți și:

10 fapte mai puțin cunoscute despre demență

Persoanele cu demență trăiesc mai mult, arată un studiu global

Un studiu aduce vești bune: Riscul de demență scade în rândul generațiilor mai tinere

Care sunt bărbații cu risc dublu de demență?