Cum ajung microplasticele în legumele pe care le punem zilnic pe masă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cercetătorii de la Universitatea din Plymouth (Anglia) avertizează că mii de particule minuscule de plastic „nocive” se pot ascunde în rădăcinile legumelor consumate de oameni.

Studiul revoluționar, publicat în revista Environmental Research și citat în The Independent, a demonstrat că nanoplasticele cu diametrul de doar o milionime de centimetru pot pătrunde prin rădăcinile plantelor și se pot răspândi în părțile comestibile ale culturilor în timpul procesului de creștere.

În cadrul cercetării, experții au cultivat ridichii într-un laborator, cu rădăcinile scufundate într-o soluție care conținea particule de plastic. După cinci zile, rezultatele au fost îngrijorătoare: aproape 5% din particulele aflate inițial în soluție au fost reținute de sistemul radicular, ceea ce înseamnă că milioane de nanoplastice au pătruns în cultură.

Particulele de nanoplastice reușesc să treacă de această barieră

Dintre aceste particule, aproximativ un sfert au ajuns în rădăcinile comestibile, în timp ce 10% s-au acumulat în frunze.

Lectorul de fiziologie Dr. Nathaniel Clark a explicat: „Plantele au un strat în rădăcini numit bandă Caspariană, care ar trebui să acționeze ca un filtru împotriva particulelor, multe dintre ele putând fi dăunătoare”. Însă particulele de nanoplastice sunt atât de mici încât reușesc să treacă de această barieră și pot fi transmise oamenilor atunci când legumele sunt consumate.

Expertul a avertizat că „nu există niciun motiv să credem că acest lucru este specific doar acestei legume”, existând posibilitatea clară ca nanoplastice să fie absorbite în diferite tipuri de produse cultivate în întreaga lume.

Principalele surse de poluare cu microplastice

Cercetări anterioare au demonstrat prezența nanoparticulelor și în moluște și pești, sugerând că aceste particule se pot deplasa și acumula de-a lungul lanțului trofic. Oamenii de știință de la universitățile Sussex și Exeter au găsit microplastice în melci, gândaci, limacși și râme.

Principalele surse de poluare cu microplastice includ uzura anvelopelor, ciclul de spălare a rufelor, vopseaua exfoliată și degradarea obiectelor din plastic din mediu. Cercetătorii bănuiesc că fibrele de plastic provin și din nămolul uman uscat, folosit ca îngrășământ de fermieri.

Profesorul Richard Thompson, directorul Institutului Marin, a declarat că „acest studiu oferă dovezi clare că particulele din mediu se pot acumula nu numai în fructele de mare, ci și în legume”, transformând poluarea cu plastic într-o problemă care a contaminat întregul lanț trofic și a devenit aproape imposibil de evitat.