Cum poate duce insomnia la demență?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Un studiu american amplu și de lungă durată, realizat pe vârstnici, a legat insomnia cronică de modificări în creier care „prevestesc” demența.

Cercetătorii de la Mayo Clinic au urmărit 2.750 de persoane cu vârsta de 50 de ani și peste, timp de aproximativ cinci ani și jumătate. În fiecare an, voluntarii au completat teste detaliate de memorie, iar mulți au făcut și investigații cerebrale care măsurau doi markeri asociați problemelor cognitive viitoare: acumularea de plăci de amiloid și mici leziuni în substanța albă a creierului – numite hiperintensități de substanță albă.

• Ce este solstițiul de vară și de ce este cea mai lungă zi a anului?
• O stea pe moarte ar putea crea un nou Univers în loc de o gaură neagră,…

În comparație cu persoanele care dormeau bine, cei cu insomnie cronică au înregistrat o degradare mai rapidă a memoriei și gândirii și aveau un risc cu 40% mai mare de a dezvolta tulburări cognitive ușoare sau demență pe durata studiului.

Când echipa a analizat mai atent, a descoperit că insomnia asociată cu un somn mai scurt decât de obicei era deosebit de nocivă. Acești participanți se comportau, la primul test, ca și cum ar fi avut cu patru ani mai mult, iar scanările le arătau niveluri crescute de plăci de amiloid și leziuni în substanța albă.

Cel mai puternic factor de risc genetic pentru Alzheimer

În schimb, insomniacii care declarau că dorm mai mult decât de obicei – probabil pentru că problemele lor de somn se amelioraseră – prezentau mai puține leziuni în substanța albă decât media.

De ce contează atât plăcile de amiloid, cât și afectarea vaselor de sânge? Boala Alzheimer nu este determinată doar de amiloid. Tot mai multe studii arată că vasele mici înfundate sau fragile accelerează declinul cognitiv, iar cele două mecanisme își amplifică efectele.

Hiperintensitățile de substanță albă perturbă conexiunile dintre regiunile cerebrale, iar amiloidul afectează direct neuronii. Descoperirea unor niveluri mai mari ale ambelor la persoanele cu insomnie cronică întărește ideea că somnul deficitar împinge creierul către un „dublu atac”.

Modelele studiului au confirmat și efectul bine-cunoscut al variantei genetice ApoE4, cel mai puternic factor de risc genetic pentru Alzheimer cu debut tardiv. Purtătorii genei au avut un declin mai rapid decât ceilalți, iar efectul insomniei a fost comparabil ca amploare cu cel al genei.

Se suspectează că ApoE4 amplifică daunele nopților nedormite prin încetinirea eliminării nocturne a amiloidului și prin creșterea vulnerabilității vaselor la inflamații.

Tratamentele nu sunt o soluție simplă

Luate împreună, aceste descoperiri se adaugă unui număr tot mai mare de cercetări, care arată că, de fapt, calitatea somnului în a doua parte a vieții merge mână în mână cu sănătatea cognitivă ulterioară, scrie ScienceAlert.

Insomnia cronică pare să accelereze drumul spre demență prin mai multe mecanisme: acumularea de amiloid, degradarea substanței albe și, probabil, creșterea tensiunii arteriale și a glicemiei.

Totuși, tratamentele nu sunt o soluție simplă. Cercetătorii de la Mayo Clinic nu au găsit beneficii clare sau riscuri asociate pastilelor de somn luate de participanți. Studii mici asupra unor medicamente noi, precum blocanții de orexină, sugerează reducerea proteinelor asociate Alzheimerului în lichidul cefalorahidian, dar aceste teste sunt de scurtă durată.

Unul dintre pilonii modificabili ai sănătății cerebrale

Participanții la studiul Mayo aveau în medie 70 de ani la început, dar alte cercetări arată că dormitul sub șase ore pe noapte în jurul vârstei de 50 de ani este deja legat de un risc crescut de demență două decenii mai târziu.

Asta sugerează că prevenția nu trebuie amânată până la pensionare. Monitorizarea somnului din perioada de mijloc a vieții, alături de controlul tensiunii, al colesterolului și de exerciții fizice regulate, reprezintă o strategie de bază pentru sănătatea creierului.

Somnul de calitate începe să fie privit drept unul dintre pilonii modificabili ai sănătății cerebrale, dar oamenii de știință încă investighează dacă tratarea insomniei poate cu adevărat preveni demența și care este momentul vieții când intervenția aduce cele mai mari beneficii.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Legătura dintre insomnie și îmbătrânirea accelerată a creierului

Un tratament pentru insomnie ar putea ajuta și în lupta cu boala Alzheimer

Cei care suferă de insomnie au un risc mai mare de a dezvolta probleme cognitive

Când prea multe gânduri ne predispun la insomnie