De ce medicamentele au gust rău?

Pentru ceva menit să vindece și să aline, majoritatea medicamentelor au un gust surprinzător de respingător. De la siropurile amare la gustul metalic de după înghițire al unor pastile, apare firesc întrebarea: de ce medicamentele au un gust neplăcut și cât de mult contează acest lucru?

De ce medicamentele au un gust neplăcut? Majoritatea medicamentelor moderne au fost dezvoltate pornind de la compuși existenți în natură, mai ales din specii statice precum plantele sau nevertebratele marine, de tip bureți și corali.

• Când au început oamenii să mănânce carne pentru prima oară?
• De ce femeile trăiesc mai mult decât bărbații?

„Aceste organisme nu se pot mișca. Nu pot fugi. Singurul instrument de apărare împotriva prădătorilor este producerea de substanțe chimice, care de regulă sunt, într-o anumită măsură, toxice pentru oameni sau animale”, explică Orazio Taglialatela Scafati, biolog farmaceutic la Universitatea din Napoli Federico II (Italia).

De-a lungul milioanelor de ani, plantele și animalele au evoluat astfel încât să producă molecule care interacționează cu receptorii prădătorilor lor, fie că vorbim de glicozide cardiace letale în planta de degețel, alcaloizi halucinogeni în mătrăgună sau compuși toxici de tip taxani în fructele de tisă.

Ca reacție, oamenii (și multe alte animale) au dezvoltat receptori gustativi capabili să detecteze acești compuși periculoși, gustul amar funcționând ca un semnal clar de avertizare. Practic, gustul amar transmite că o substanță are potențialul de a altera chimia normală a organismului, explică LiveScience.

Motivul pentru care medicamentele au un gust neplăcut

Trecând la epoca științei moderne, cercetătorii au început să înțeleagă în detaliu modul în care aceste molecule interacționează cu corpul uman, reușind să valorifice efectele lor puternice pentru a crea medicamente sigure și eficiente. Relativ puține tratamente folosesc compușii exact așa cum sunt produși de organism, exemple rare sunt antibioticele precum penicilina sau analgezicele precum morfina. În majoritatea cazurilor, structura naturală servește drept model, medicamentele fiind apoi rafinate pentru a le îmbunătăți activitatea și administrarea.

„Un medicament trebuie să bifeze mai multe criterii: să poată fi administrat ușor, să fie absorbit, să ajungă la țintă și să rămână activ. De multe ori e nevoie să modifici structura moleculei pentru a obține toate aceste efecte”, precizează Taglialatela Scafati.

Totuși, subliniază Bahijja Raimi-Abraham, farmacistă și cercetătoare la King’s College din Londra (Anglia), trebuie făcută o distincție între substanța activă și forma de dozaj pe care pacientul o ia efectiv. În pastile, capsule sau siropuri, ingredientul activ este combinat cu excipienți, substanțe inactive care reglează absorbția, stabilitatea și îi permit medicamentului să fie procesat într-o formă administrabilă.

Medicamentele nu au un gust grozav, dar se lucrează la asta

În teorie, excipienții aromatizanți ar trebui să mascheze gustul neplăcut al substanței active. În practică însă, percepția pacientului asupra medicamentului e mult mai complexă decât simplul gust.

„Ne concentrăm prea mult pe gust, când de fapt ar trebui să vorbim despre palatabilitate. E vorba nu doar de gust, ci și de miros, de postgust, textură, aspect. Toți acești factori decid dacă cineva acceptă sau nu un medicament”, explică Raimi-Abraham.

Aceasta e o problemă crucială în cazul copiilor și al vârstnicilor: dacă un tratament nu este suficient de „acceptabil”, există riscul real ca pacienții să refuze sau să nu poată lua doza necesară. Consecințele pot fi grave, de la punerea în pericol a sănătății celor vulnerabili până la contribuirea la apariția rezistenței la antibiotice atunci când un tratament nu este dus la capăt.

Echilibrul dintre toți acești factori este, prin urmare, esențial, dar și extrem de dificil de obținut. Îmbunătățirea unui aspect îl poate strica pe altul, iar provocarea e legată și de modul în care corpul percepe gustul. „Nu doar limba are receptori gustativi, ci și esofagul și stomacul”, explică Raimi-Abraham. Astfel, o aromă care maschează bine amăreala în gură poate lăsa un postgust neplăcut odată ce substanța activă ajunge în stomac.

Chiar și așa, companiile farmaceutice investesc anual milioane de dolari pentru a rezolva problema palatabilității. „Există strategii diverse: îndulcitori și arome, învelișuri, ajustări structurale, aditivi care schimbă senzația în gură și maschează amăreala. Toate acestea, ținând cont de diferențele dintre pacienți, precum vârsta, care influențează percepția gustului”, spune Raimi-Abraham.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum avioanele comerciale expun pasagerii la gaze neurotoxice

Spune-mi la ce oră mănânci, ca să-ți spun când o să mori: Un studiu dezvăluie o legătură îngrijorătoare

Celulele rănite „vomită” pentru a stimula vindecarea în corpul uman, au descoperit oamenii de știință

Cauza nebănuită a crampelor musculare. Ce a descoperit un studiu?