Ghosting: ce este, de ce a apărut și cum să-i facem față

Mesajele vizualizate, dar lăsate fără răspuns, nu mai sunt o simplă întâmplare neplăcută. „Ghostingul” a devenit un fenomen social global, cu efecte psihologice reale. De unde provine acest obicei, de ce s-a răspândit și cum putem să-l gestionăm sănătos?

Termenul ghosting provine din engleză și descrie dispariția bruscă a unei persoane dintr-o relație – fie ea romantică, de prietenie sau chiar profesională – prin încetarea completă a comunicării. Practic, cineva „se face nevăzut”, lăsându-l pe celălalt cu mesaje citite, dar fără răspuns.

• Ziua în care Alexandru Ioan Cuza a introdus învăţământul obligatoriu şi gratuit. Ce păţeau părinţii care…
• Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra

Fenomenul nu este nou, însă a devenit extrem de vizibil odată cu dezvoltarea rețelelor sociale și a aplicațiilor de dating. Platforme precum Facebook, WhatsApp sau Instagram au făcut mai ușoară întreruperea oricărei legături printr-un simplu gest: tăcerea.

Ce înseamnă ghosting?

Psihologii consideră că acest ghosting, ca formă de evitare, a existat dintotdeauna. Însă termenul a intrat în limbajul comun în jurul anilor 2010, odată cu explozia întâlnirilor online.

„Tehnologia a amplificat un tipar de comportament deja existent. În trecut, cineva putea pur și simplu să nu mai sune. Acum, vizibilitatea mesajelor lăsate fără răspuns intensifică resentimentul tăcerii.”, explică dr. Jennice Vilhauer, psihoterapeut și profesor la Emory University. Practic, știi că persoana a ales să nu răspundă. Această vizibilitate a tăcerii transformându-se într-o respingere mai dură, mai personală, pentru că nu mai există dubii: nu e vorba de un accident, ci de o decizie.

De când a apărut ghostingul?

Astăzi, ghostingul este considerat aproape o „normă” în dating, dar a migrat și spre prietenii sau chiar interacțiuni profesionale.

Pentru persoana lăsată fără explicații, ghostingul este adesea dureros. Psihologii compară experiența cu o formă de respingere socială, percepută de creier ca o durere reală. Iar printre efectele frecvente se numără confuzie și anxietate (lipsa unui răspuns lasă loc interpretărilor, ceea ce poate amplifica stresul), scăderea stimei de sine (cei ignorați ajung să creadă că nu sunt „suficient de buni”) sau dificultăți în relații viitoare (teama de a nu fi din nou respinși îi face pe mulți mai reticenți să se deschidă.)

„Tăcerea este adesea mai greu de suportat decât un refuz direct. Absența explicației menține rana deschisă”, spune psihoterapeuta Katherine Schafler, autoare a cărții The Perfectionist’s Guide to Losing Control.

De ce recurg oamenii la ghosting

Dacă ești în tabăra celor care obișnuiesc să ignore, motivele pot fi mai complexe decât simpla lipsă de interes, însă printre cele mai comune se află evitarea conflictului (mulți cred că e mai „ușor” să dispari decât să spui direct „nu”.), supraîncărcarea emoțională (în special în dating, interacțiunile multiple pot fi obositoare, iar ghostingul pare o scăpare), dar și frica de reacții negative (uneori, oamenii se tem că un refuz explicit ar genera reproșuri sau furie.)

Totuși, psihologii subliniază că fenomenul este o strategie de evitare care poate afecta ambele părți. Persoana care dispare scapă pe moment de disconfort, dar nu învață să gestioneze situațiile dificile.

Soluții pentru cei care au fost victimele ghostingului

În primul rând, nu personaliza experiența – ghostingul spune mai multe despre cel care l-a făcut decât despre tine. Închide cercul singur. Chiar dacă nu primești explicații, îți poți spune: „Am înțeles, persoana nu dorește să continue”. Vorbește despre ce simți – împărtășirea experienței cu prieteni sau un terapeut ajută la procesare. Stabilește limite – dacă cineva revine după o dispariție lungă, întreabă-te dacă dorești să reiei relația sau nu.

Sfaturi pentru cei care fac ghosting

Dacă ai tendința să „dispari” din relații, există alternative mai sănătoase: fii onest, dar concis – un simplu mesaj precum „Nu simt că avem o conexiune, dar îți doresc tot binele” este suficient. Învață să gestionezi disconfortul – confruntarea cu o situație neplăcută te ajută să crești emoțional. Practică empatia – gândește-te cum te-ai simți dacă ai fi tu cel ignorat. Folosește tăcerea doar în cazuri de abuz – ghostingul poate fi justificat atunci când cineva îți încalcă limitele sau te face să te simți nesigur.

Cum putem schimba cultura ghostingului

Specialiștii în comunicare atrag atenția că normalizarea ghostingului poate eroda calitatea relațiilor sociale. „O cultură a respectului reciproc presupune să oferim claritate și sinceritate, chiar și atunci când nu vrem să continuăm o relație”, notează psihologul Guy Winch, autorul cărții Emotional First Aid. Educația emoțională, practicată în școli sau în cadrul terapiei, poate fi un instrument esențial pentru a învăța oamenii să gestioneze respingerea și să comunice mai matur.

Așadar, ghostingul a devenit o realitate a erei digitale: vizibil, dureros și, uneori, inevitabil. Însă nu este o sentință. Cei care trec prin el pot găsi resurse pentru a-și vindeca încrederea, iar cei care obișnuiesc să le facă asta altora pot învăța să închidă relațiile cu respect și empatie. Un mesaj scurt și sincer valorează mai mult decât tăcerea prelungită.

Surse:

https://www.psychologytoday.com/us/blog/living-forward/201511/why-ghosting-hurts-so-much

https://www.apa.org/news/podcasts/speaking-of-psychology/ghosting

https://ed.ted.com/lessons/how-to-practice-emotional-first-aid-guy-winch/digdeeper

Vă mai recomandăm să citiți și:

Femeile și relațiile abuzive: frică, dependență și speranța că lucrurile se schimbă

Prieteniile din lumea gorilelor: Ce ne pot învăța despre relațiile umane?

Compatibilitatea sexuală în relațiile de lungă durată: mit sau realitate?

Ce este „Regula 2-2-2” și poate aceasta să salveze o relație?