O nouă prognoză meteo nu face referire la nicio localitate de pe Pământ, ci la spațiul îndepărtat, acolo unde o lume singuratică, fără soare, plutește liberă și strălucește cu aurore mai spectaculoase decât cele de pe Pământ. Cum este vremea pe o planetă fără soare?
Această lume, denumită SIMP-0136, are aproximativ 200 de milioane de ani și se află la circa 20 de ani-lumină distanță, în constelația Peștii. Nu este nici planetă propriu-zisă, nici stea. Astronomii o clasifică drept pitică cenușie, adesea numită și „stea eșuată”. La fel ca stelele, s-a format din nori de gaz în colaps, însă nu a acumulat suficientă masă pentru a susține fuziunea hidrogenului în nucleu, procesul care definește o stea adevărată.
Spre deosebire de Pământ, SIMP-0136 nu orbitează în jurul unei stele. Este o lume rătăcitoare, care se rotește o dată la două ore și jumătate, plutind liberă prin spațiu. Acum, datorită Telescopului Spațial James Webb (JWST), astronomii au obținut cel mai detaliat „raport meteo” realizat vreodată pentru o astfel de lume, urmărind schimbările subtile din atmosferă pe parcursul unei rotații complete.
Studiul, publicat în revista Astronomy & Astrophysics, este primul care urmărește modul în care atmosfera unei pitice cenușii se modifică odată cu rotația, relevând variații de temperatură, chimie și formațiuni de nori. Descoperirea deschide o nouă fereastră spre înțelegerea vremii de pe lumi din afara Sistemului Solar.
„Acestea sunt unele dintre cele mai precise măsurători ale atmosferei unui obiect extrasolar de până acum și prima dată când schimbările atmosferice au fost observate direct”, a declarat Evert Nasedkin, autorul principal al studiului și cercetător la Trinity College Dublin (Irlanda).
„Înțelegerea acestor procese meteo va fi esențială pe măsură ce descoperim și caracterizăm tot mai multe lumi extraterestre”, a adăugat Johanna Vos, coautoare a studiului.
Cum este vremea pe o planetă fără soare? Instrumentele sensibile ale lui JWST au înregistrat variații minuscule de luminozitate pe măsură ce SIMP-0136 se rotea, permițând cartografierea straturilor atmosferice. Astronomii credeau că aceste fluctuații erau cauzate de nori fragmentați, însă studiul a arătat că norii compuși din granule fierbinți de silicați, asemănătoare nisipului, sunt de fapt foarte stabili. Adevărata surpriză s-a produs mai sus, în atmosferă, unde cercetătorii au descoperit un strat de aer cu aproape 300 °C mai cald decât prevedeau modelele. Explicația probabilă: aurore extrem de intense.
Pe Pământ, aurorele apar atunci când particulele încărcate ale vântului solar interacționează cu câmpul magnetic al planetei. Pe SIMP-0136 însă, un câmp magnetic mult mai puternic intensifică fenomenul, particulele încărcate lovind atmosfera atât de violent încât nu doar emit lumină, ci și transferă energie, încălzind straturile superioare.
JWST a mai detectat și variații de temperatură de sub 5 °C în straturile mai adânci, probabil generate de furtuni gigantice, asemănătoare Marii Pete Roșii de pe Jupiter, care se deplasează pe măsură ce planeta se rotește.
Pentru că piticele cenușii nu sunt inundate de lumina puternică a unei stele, ele reprezintă repere ideale pentru a studia planetele gigantice din alte sisteme. Analizând vremea lor cu atâta precizie, astronomii încep să înțeleagă mai bine cum funcționează atmosferele lumilor îndepărtate, scrie Space.com.
Cu ajutorul lui JWST și al viitoarelor observatoare (precum Extremely Large Telescope sau Habitable Worlds Observatory al NASA), cercetătorii speră să aplice aceleași tehnici pe planete aflate pe orbita unor stele îndepărtate, pentru a descifra modul în care vremea lor evoluează de-a lungul timpului.
O gaură neagră ar putea exploda pe cerul Pământului în următorii 10 ani
O teorie îndelung contestată a lui Stephen Hawking a fost, în sfârșit, confirmată
O misiune NASA a detectat o forță misterioasă care afectează Soarele