Cercetătorii care au analizat datele misiunii GRACE (NASA și Centrul Aerospațial German – DLR) au descoperit o anomalie gravitațională ciudată deasupra Oceanului Atlantic. Încercând să-i afle cauza, echipa a constatat că ar putea fi asociată cu un „șoc geomagnetic” detectat la nivel global.
Încă sunt multe de învățat despre câmpul geomagnetic al Pământului, câmpul magnetic care se extinde din nucleul planetei în spațiu, formând magnetosfera. Una dintre enigme sunt așa-numitele „șocuri geomagnetice”, înregistrate uneori la scară planetară.
„Partea principală a câmpului geomagnetic își are originea în nucleul extern al Pământului și variază la scară seculară. Șocurile geomagnetice sunt schimbări bruște în tendința acestei variații seculare – adică salturi în derivata a doua a câmpului principal, înregistrate la observatoarele magnetice”, explică un studiu pe această temă. „Mai multe astfel de șocuri au avut loc în secolele XX și XXI, cele mai recente în 1991, 1999 și 2003.”
În 2007, a fost detectată o schimbare mare și „bruscă” – un semnal care nu se alinia variațiilor sezoniere, scrie IFLScience.
GRACE este format din doi sateliți care orbitează Pământul în tandem, măsurând constant distanța dintre ei. Când unul trece peste o zonă cu masă mai mare (de exemplu, un lanț muntos sau un rezervor uriaș), satelitul din față este accelerat ușor de gravitație. Când trece peste o zonă cu masă mai mică, acesta încetinește. Așa se creează o hartă gravitațională a Pământului.
Anomaliile gravitaționale apar atunci când forța gravitațională măsurată diferă de ceea ce ne-am aștepta, având în vedere distribuția de masă cunoscută. Ele sunt descoperite destul de des, dar pot fi derutante.
Analizând datele GRACE, o echipă condusă de geofiziciana Charlotte Gaugne Gouranton de la Universitatea Paris Cité a descoperit o anomalie mare deasupra Atlanticului, între 2006 și 2008. Întinzându-se pe aproximativ 7.000 km, aceasta prezenta un gradient gravitațional abrupt – o zonă cu gravitație puternică lângă o zonă cu gravitație slabă. Inițial, echipa a încercat să o explice prin deplasarea apelor subterane, dar ipoteza nu a fost suficientă.
„Analizând seriile de timp ale gradientelor gravitaționale derivate din GRACE, am identificat un semnal anormal, la scară largă, în Atlanticul de Est, cu maximul la începutul lui 2007, care nu poate fi explicat pe deplin nici prin surse de apă de la suprafață, nici prin fluxuri de fluide din nucleu”, explică echipa în lucrare.
Ei sugerează că originea ar putea fi la limita nucleu–mantaua (CMB), unde presiunea și temperatura uriașe au determinat mineralul bridgmanit (cel mai abundent mineral de pe Pământ) să sufere o tranziție de fază, modificându-și structura cristalină și densitatea.
„Propunem că redistribuiri rapide de masă la mari adâncimi ar putea rezulta din schimbări temporale ale adâncimii tranziției fazei de la perovskit (Pv) la post-perovskit (pPv) a mineralului principal din mantaua inferioară, bridgmanitul, în prezența heterogenităților din coloanele ascendente africane LLSVP”, scriu cercetătorii. „Acest lucru sugerează că cel puțin o parte a semnalului ar putea reflecta redistribuiri rapide de masă în adâncul mantalei.”
„Deoarece adâncimea tranziției depinde de temperatură, ea poate varia în timp pe măsură ce heterogenități termice sunt antrenate în mișcările de convecție ale mantalei. Când o astfel de heterogenitate verticală atinge adâncimea corespunzătoare temperaturii ei, transformarea are loc și creează o anomalie de masă din cauza diferenței de ~100 kg/m³ dintre cele două faze.”
Echipa sugerează că această redistribuire a masei în mantaua inferioară ar putea fi cauza șocului geomagnetic observat în întreaga lume – dar acest lucru trebuie confirmat prin cercetări aprofundate.
Studiul a fost publicat în Geophysical Research Letters.
Soarele s-a dezlănțuit din nou! O furtună geomagnetică puternică lovește astăzi Pământul
Pământul va fi lovit de furtuni geomagnetice cauzate de deschiderea a trei ”găuri” în Soare