De ce ne place să ne temem de Halloween: psihologia groazei controlate

Cu fiecare Halloween, multe case din toată lumea se transformă în decoruri spectrale, oamenii îmbracă haine tot mai elaborate, iar filmele de groază atrag audiențe record.

Dar ce ne determină, cu adevărat, să căutăm frica? De ce oamenilor le place să fie speriați, sub protecția unei camere bine luminate sau a unui prieten alături?

• Ziua în care Alexandru Ioan Cuza a introdus învăţământul obligatoriu şi gratuit. Ce păţeau părinţii care…
• Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra

Psihologia explică acest fenomen prin combinația dintre adrenalina pe care o declanșează frica, sentimentul de control și un fel de recompensă emoțională care urmează după ce pericolul imaginar s-a risipit.

Frica și răspunsul fiziologic: corpul în alertă

Când vizionăm un film horror sau intrăm într-o casă bântuită de Halloween, organismul activează reacția de „luptă sau fugi” (fight-or-flight). Inima bate mai repede, respirația se accelerează, tensiunea arterială crește, iar endocrinologii explică că se eliberează hormonii de stres – adrenalină și cortizol. După această stare de alertă, urmează o senzație de calm și ușurare, care se datorează eliberării de endorfine și dopamină, care transformă frica într-o experiență plăcută.

Control și siguranță: spațiul între frică și realitate

Una dintre cheile plăcerii groazei este că, deși frica se simte intens, pericolul real lipsește. Putem alege să pornim filmul horror ori să vizităm o casă bântuită, dar știm în adâncul sufletului nostru că suntem mai mult decât în siguranță. Iar acest paradox – frica pe care o putem gestiona – ne permite să trăim emoții puternice fără a ne afla în pericol real.

Psihologii numesc acest fenomen teoria transferului de excitație (teorie formulată de Dolf Zillmann), când emoția negativă generată de frică urmată de ușurarea finală provoacă o senzație de plăcere.

Curiozitate, explorare și învățare emoțională

Groaza controlată stimulează curiozitatea: ne întrebăm ce ar fi dacă? Cum reacționăm în situații extreme? Ne provocăm mintea să anticipeze reacțiile noastre: am rămâne calmi sau ne-am panica? Am face față pericolului sau am căuta imediat ieșirea? Cum ne-am adapta dacă evenimentele ar scăpa de sub control?

În mod surprinzător, expunerea la stimuli înspăimântători – fie că este vorba de filme, jocuri video, povești de groază sau chiar trasee tematice de Halloween – poate contribui la dezvoltarea toleranței la frică și la îmbunătățirea capacității de a gestiona anxietatea. Astfel de experiențe funcționează ca scenarii simulate în care exersăm reacții, înțelegem mai bine mecanismele fricii și ne obișnuim cu emoțiile negative într-un mediu sigur și controlat.

Tipuri diferite de iubitori ai groazei

Psihologii identifică mai multe tipologii de persoane care caută experiențe înfricoșătoare de la adrenaline junkies – cei care caută intensitatea, momentele de suspans maxim și plăcerea fricii, white knucklers – cei care se sperie, dar continuă să urmărească scenele horror pentru senzația intensă, deși pot fi afectați, și Dark copers, aceia care folosesc groaza ca un mod de a procesa fricile personale sau anxietățile cotidiene, într-un cadru sigur, adică se expun voluntar la experiențe înfricoșătoare – filme, jocuri sau povești – pentru a înțelege mai bine propriile temeri, a le confrunta simbolic și a învăța să le gestioneze fără a fi expuși unui pericol real..

Groaza ca „reset emoțional” și efecte terapeutice

După un moment de frică intensă, spun specialiștii în psihologie, emoția se diminuează, iar persoana experimentează o stare de claritate și ușurare, similară senzației de după o tură în rollercoaster: respiri adânc și realizezi că ești în siguranță. Acest „du-te-vino” emoțional activează circuite neuronale implicate în recuperarea și reglarea stresului și poate influența pozitiv modul în care gestionăm provocările cotidiene, crescând toleranța la stres. În contexte terapeutice, expunerea controlată la stimuli care provoacă teamă – chiar și în medii virtuale – a fost folosită cu succes pentru a trata fobii și anxietăți, demonstrând potențialul fricii gestionate ca instrument de adaptare emoțională.

Riscurile și limitele

Totuși, groaza controlată nu este pentru oricine. Cei cu probleme cardiace, anxietate severă sau traume pot fi afectați negativ de expuneri prea intense. De asemenea, dacă nu există un mecanism de siguranță (prieten alături, întreruperea filmului dacă devine prea mult etc.), poate conduce la apariția unui stres persistent, tulburări de somn sau reacții emoționale exagerate, precum iritabilitate sau furie neașteptată, anxietate accentuată în situații obișnuite, panică sau atacuri de panică, tristețe intensă sau episoade de melancolie și, de asemenea, reacții impulsive care nu corespund gravității situației.

Nu este nevoie de scene șocante sau de violență excesivă pentru a provoca frică; efectul psihologic poate fi la fel de puternic prin sugestii subtile, umbre, sunete sau elemente lăsate la imaginația privitorului.

Până la urmă, de ce ne place Halloween?

Poate pentru că ne permite să simțim frica fără pericol real, ca un joc al emoțiilor. Inima bate mai repede, tensiunea crește, iar apoi, când realizăm că suntem în siguranță, apare o senzație de ușurare și satisfacție. Această combinație de emoție intensă și siguranță transformă frica într-un fel de plăcere — un val de adrenalină care ne face să ne simțim vii și conectați la propriile trăiri.

Surse:

https://www.verywellhealth.com/what-happens-when-you-watch-horror-film-8365111

https://hbr.org/2021/10/the-psychology-behind-why-we-love-or-hate-horror

https://www.psychologytoday.com/us/blog/morbid-minds/202110/how-3-types-of-fans-benefit-from-horror

Vă mai recomandăm să citiți și:

Povestea statuetei lui Pazuzu, legenda care a inspirat cel mai teribil film de groază din istorie

Secretele „de groază” ale lui Hitchcock. Cum a creat frica și suspansul cu metode revoluționare

Shirley Jackson, scriitoarea care a transformat banalul în coșmar. Maestră a poveștilor de groază

Allan Menzies, ucigașul care a vrut să devină vampir. Obsedat de fantasme: Cum un film de groază l-a transformat într-un criminal sângeros