Dacă te-ai trezit noaptea, în liniștea adâncă de la 3 dimineața, întrebându-te de ce nu poți dormi, nu e nimic anormal. Somnul continuu, de opt ore, este o invenție modernă, nu o constantă a evoluției umane.
Timp de mii de ani, oamenii au dormit în două reprize: „primul somn” și „al doilea somn”. Fiecare dura câteva ore, despărțite de o perioadă de veghe liniștită la miezul nopții. În Europa medievală, în Africa sau Asia, oamenii adormeau odată cu apusul, se trezeau spre miezul nopții pentru a îngriji animalele, a se ruga, a citi sau a sta de vorbă, apoi adormeau din nou până în zori.
Această pauză nocturnă transforma noaptea într-o experiență cu un „mijloc” clar, făcând timpul mai ușor de suportat în lunile lungi de iarnă. Chiar și literatura antică (de la Homer, la Virgiliu) amintește de „ora care încheie primul somn”, potrivit MedicalXpress.
Dispariția „celui de-al doilea somn” a venit odată cu modernitatea. Odată cu răspândirea lămpilor cu ulei, apoi a gazului și electricității, oamenii au început să stea treji până mai târziu, iar lumina artificială a modificat ritmul biologic. Expunerea la lumină seara întârzie secreția de melatonină, hormonul somnului, ceea ce a dus treptat la un somn unic, compact. Revoluția industrială a consolidat acest model: programul de muncă impunea o perioadă fixă de odihnă, iar „opt ore de somn” a devenit noul ideal.
Totuși, cercetările moderne arată că, lăsați în întuneric complet timp de mai multe săptămâni, oamenii revin instinctiv la modelul ancestral: două cicluri de somn separate de o oră de veghe calmă. Comunități fără electricitate, precum cele agricole din Madagascar, păstrează încă acest ritm natural.
Lumina joacă un rol crucial. În timpul iernii, lumina slabă de dimineață dereglează ceasul intern și poate induce o percepție distorsionată a timpului. Experimente realizate în laboratoare fără lumină naturală arată că, fără reperele oferite de răsărit și apus, oamenii își pierd simțul duratei, fenomen observat și în regiunile polare.
Psihologii de la Keele University au descoperit că percepem timpul ca fiind mai lung în lumina slabă și mai scurt în lumina puternică, mai ales atunci când starea de spirit este scăzută.
Așa se explică și de ce trezirea la 3 dimineața pare interminabilă. Nu este insomnie, ci o amintire biologică a unui obicei vechi. Specialiștii recomandă ca, după 20 de minute de veghe, să te ridici din pat, să citești ceva în lumină slabă și să te întorci când somnul revine.
Terapia care îi ajută pe insomniaci să doarmă fără pastile
O nouă specie minusculă de pește preistoric dezvăluie originile somnului și crapului