Cum s-au adaptat plantele pentru viața la oraș?

Deși urbanizarea a restrâns și fragmentat ecosistemele naturale, ea a creat în același timp condiții de mediu noi și variate în interiorul orașelor. Cum s-au adaptat plantele pentru viața la oraș?

O echipă de cercetători de la Universitatea Kobe (Japonia) a descoperit acum că o specie de plantă care s-a instalat cu succes într-un întreg megapolis prezintă caracteristici distincte, transmisibile, adaptate la diversitatea mediilor urbane.

• Animalul care nu poate muri de bătrânețe: Care este singura creatură biologic nemuritoare?
• Un coral verde strălucitor este primul caz raportat de bioluminescență într-o peșteră din adâncurile mării

Urbanizarea s-a accelerat încă din anii 1970, ducând la reducerea și fragmentarea habitatelor naturale. Numeroase studii au confirmat scăderi ale biodiversității și ale abundenței speciilor în zonele urbane față de cele rurale. Ecologul Ushimaru Atushi, de la Universitatea Kobe, studiază de peste 20 de ani floarea de o zi (Commelina communis) și a observat că aceasta se dezvoltă foarte bine în mediul urban, devenind un subiect ideal pentru a investiga modul în care orașele influențează plantele. Cum s-au adaptat plantele pentru viața la oraș?

Cercetătorii sunt fascinați de modul în care s-au adaptat plantele pentru viața la oraș

În timpul cercetărilor, fostul său student Nakata Taichi (acum la Universitatea Kyushu), a remarcat ceva interesant. „Observând planta în diferite zone urbane, am remarcat variații de mărime, formă a florilor și perioade de înflorire, ceea ce m-a făcut curios să aflu ce anume determină aceste diferențe”, spune el.

Echipa a decis să studieze dacă și în ce fel diferitele habitate urbane influențează aspectul plantei. „Este rar ca o specie nativă să reușească să prospere într-o gamă atât de largă de medii, de la câmpurile de orez de la periferie până la marginile drumurilor sau crăpăturile din asfaltul orașelor”, explică Nakata.

De aceea, studiile privind efectele mediilor urbane asupra plantelor s-au limitat adesea la comparația rural-urban, fără a analiza diferențele dintre diverse zone din interiorul orașelor. A fost un avantaj și faptul că Universitatea Kobe se află în megapolisul Keihanshin, format din Osaka, Kyoto și Kobe. „Regiunea încă păstrează multe terenuri agricole în interiorul zonei urbane, oferind condiții bune pentru a compara terenurile bine conservate cu parcurile și marginile drumurilor”, explică Ushimaru, citat de EurekAlert.

Cercetările sunt abia la început

Oamenii de știință au publicat rezultate care arată diferențe semnificative în trăsăturile plantelor care cresc în habitate urbane diferite, precum înălțimea sau perioada de înflorire. „Am putut arăta clar apariția unei radiații adaptative, adică fenomenul prin care o specie se diversifică pentru a se adapta diferitelor habitate”, spune Ushimaru. Cercetătorii au descoperit că factorii specific asociați urbanizării, în special temperaturile ridicate ale solului, umbrirea artificială și aciditatea redusă a solului, determină aceste diferențe. În zonele urbane, temperatura maximă a solului era cu aproximativ 8°C mai mare decât în mediul rural, iar acest efect de insulă de căldură s-a dovedit a fi un factor puternic în diversificarea trăsăturilor.

Acum mai puțin de 100 de ani, mare parte din zona studiată era acoperită de câmpuri de orez și păduri, iar urbanizarea s-a accelerat cu adevărat abia acum aproximativ 60 de ani. Asta înseamnă că variațiile de trăsături descoperite de echipă trebuie să fi evoluat în acest interval scurt. Cercetătorii s-au asigurat că diferențele observate nu sunt rezultatul unor fluctuații întâmplătoare în structura genetică a populațiilor inițiale. Deoarece au putut exclude acest lucru, ei concluzionează că adaptările identificate sunt foarte probabil rezultatul unei evoluții adaptive rapide, petrecute în doar aproximativ 60 de ani.

„În continuare, vrem să facem experimente de cultivare care să reproducă condițiile complexe din teren, pentru a vedea exact cum le ajută aceste trăsături pe plante. De asemenea, vrem să aflăm în ce măsură aceste adaptări sunt înscrise în ADN-ul lor”, spune Ushimaru.

„Aceste rezultate reprezintă doar punctul de plecare pentru cercetări la scară mai mare”, încheie fostul său student.

Studiul a fost publicat în Journal of Ecology.

Vă recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință au descoperit unde se află „busola” porumbeilor

Test de cultură generală. Care mamifer poate mirosi sub apă?

Fenomen inedit: Locul în care papagalii au devenit parte din ecosistemul urban

O descoperire șocantă dezvăluie că aricii de mare sunt practic „doar creier”