Atunci când vorbim despre a fi o persoană mai bună, tendința, în anumite cazuri, este să căutăm răspunsuri rapide sau rețete simpliste, dar știința contemporană arată că transformarea personală este mai degrabă un proces complex, înrădăcinat în dinamici psihologice, sociale și biologice care se influențează reciproc. Cercetările din domeniul psihologiei pozitive și cognitive au conturat în ultimii ani un tablou mai clar al modului în care acțiunile noastre îi influențează nu doar pe ceilalți, ci și propria bunăstare.
Un element central al acestui proces este bunătatea. Studiile arată că gesturile de generozitate activează în mod direct sistemele de recompensă ale creierului și stimulează eliberarea unor substanțe precum dopamina, serotonina și oxitocina, asociate cu starea de bine și cu sentimentul de apropiere față de ceilalți. Un compliment autentic, o ușă ținută pentru altcineva pot declanșa ceea ce psihologii numesc „helper’s high” (euforia celui care ajută), o reacție fiziologică asociată cu calmul și satisfacția emoțională, ceea ce demonstrează că actele de bunătate nu sunt doar gesturi de curtoazie, ci reale componente ale sănătății psihice și fizice, legate de reducerea stresului și îmbunătățirea circulației sanguine.
Mai mult decât atât, bunătatea are un efect social amplificat. O persoană care beneficiază de un gest altruist are șanse mai mari să îl reproducă la rândul ei, iar comportamentele de acest tip tind să se propage în rețea, din om în om. Această „contagiune a bunătății” amplifică conexiunile interpersonale și întărește rețelele sociale, un factor crucial pentru sănătatea comunitară și pentru sentimentul individual de apartenență. Există dovezi consistente că empatia și compasiunea, exprimate prin gesturi concrete, sunt legate de o stare generală mai bună și de un optimism mai stabil.
Există o legătură directă între felul în care ne purtăm cu ceilalți și felul în care ne tratăm pe noi înșine. Bunătatea se sprijină și pe o relație sănătoasă cu propriul sine, iar de aici apare importanța auto-compasiunii, capacitatea de a-ți acorda aceeași înțelegere pe care ai oferi-o unui prieten apropiat. Cercetările arată că oamenii care își cultivă această atitudine au, în medie, o sănătate mentală mai bună, mai puțină anxietate și o capacitate mai mare de a-și regla emoțiile. În același timp, conștientizarea propriilor trăiri și dezvoltarea inteligenței emoționale ajută la luarea unor decizii mai puțin impulsive și la relaționare mai echilibrată. Practici precum atenția conștientă contribuie la această stabilitate, printr-o mai bună prezență în situațiile concrete de zi cu zi.
Un alt fenomen surprinzător din psihologia socială este efectul Ben Franklin, prin care persoanele tind să dezvolte sentimente pozitive față de cei pentru care au făcut un favor, o demonstrație interesantă a modului în care acțiunile noastre pot remodela atitudini și relații, uneori fără ca noi să fim pe deplin conștienți de acest proces.
Transformarea personală, așadar, nu este un obiectiv singular sau o destinație fixă, ci un proces continuu de integrare a comportamentelor, atitudinilor și cognițiilor care sporesc atât bunăstarea proprie, cât și pe cea a celor din jur. Practicile mici, deliberate și susținute, cum ar fi gesturile autentice de ajutor, dialogul intern plin de grijă sau reflecția emoțională atentă, se acumulează și transformă ritmul interior al vieții, conturând o identitate mai armonioasă și mai conectată.
În cele din urmă, a „fi un om mai bun” înseamnă mai ales a cultiva un mod de a fi care să îmbine responsabilitatea față de sine cu responsabilitatea față de ceilalți, într-un echilibru durabil și verificat de știință.
Surse:
https://www.mentalhealth.org.uk/explore-mental-health/kindness/kindness-matters-guide
https://time.com/5096800/mindfulness-nicer-empathy/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30424992/
Ce este ADHD și ce înseamnă cu adevărat
Ce înseamnă dacă îți plac sensurile giratorii?
Muntele Vrăjit Jebel Jais, perle și apusuri de vis: ce înseamnă emiratul Ras Al Khaimah