Inteligența Artificială cauzează stagnare culturală. Inteligența artificială generativă se bazează pe un volum uriaș de materiale de antrenament, alcătuit în principal din conținut creat de oameni și colectat adesea haotic de pe internet.
Cercetătorii încă încearcă să înțeleagă ce se va întâmpla atunci când aceste modele AI vor epuiza această sursă de conținut și vor fi nevoite să se bazeze pe date sintetice, generate chiar de ele, închizând astfel un cerc potențial periculos.
Studiile arată că modelele AI ajung să „canibalizeze” acest tip de date, ceea ce, în timp, poate transforma rețelele neuronale într-o masă amorfă. Pe măsură ce sistemele iterează pe conținut reciclat, rezultatele devin tot mai fade și adesea deformate. Se ridică, totodată, întrebarea legată de impactul asupra culturii umane, într-un scenariu în care AI-ul consumă și produce la infinit conținut generat de AI. Dacă liderii din industrie promit că aceste modele pot înlocui munca creativă umană, pe ce se vor baza modelele viitoare pentru a fi antrenate?
Un studiu recent oferă o perspectivă relevantă asupra modului în care Inteligența Artificială cauzează stagnare culturală. O echipă internațională de cercetători a arătat că un generator text-imagine, conectat la un sistem imagine-text și pus să itereze în mod repetat, ajunge în cele din urmă la „imagini extrem de generice”, pe care autorii le-au numit „muzică de lift vizuală”.
Studiul este publicat în revista Patterns.
„Această constatare arată că, chiar și fără antrenare suplimentară, buclele autonome de feedback ale AI-ului tind în mod natural către atrăgători comuni. Colaborarea om-AI, mai degrabă decât creația complet autonomă, ar putea fi esențială pentru a păstra varietatea și surpriza într-un peisaj creativ tot mai dominat de computere”, scriu autorii.
Într-un eseu publicat în The Conversation, profesorul de informatică Ahmed Elgammal, de la Rutgers University (SUA), susține că acest studiu reprezintă încă o dovadă că Inteligența Artificială generativă ar putea induce deja o stare de „stagnare culturală”.
Potrivit lui, cercetarea arată că „sistemele de Inteligență Artificială generativă tind ele însele spre omogenizare atunci când sunt utilizate autonom și repetat. De asemenea, sugerează că sistemele AI funcționează deja în acest mod, în mod implicit”, adaugă el.
„Convergența către un set de imagini banale, de tip stock, a avut loc fără reantrenare. Nu au fost adăugate date noi. Nu s-a învățat nimic. Colapsul a apărut exclusiv din utilizarea repetată”, mai notează Elgammal.
Situația este cu atât mai îngrijorătoare în contextul valului de conținut AI de calitate scăzută care inundă internetul și eclipsează creațiile umane. Deși susținătorii AI afirmă că oamenii vor rămâne „arbitrii finali ai deciziilor creative”, algoritmii încep deja să promoveze conținutul generat de AI, accentuând omogenizarea și afectând creativitatea, notează Futurism.
„Riscul nu este doar că modelele viitoare vor fi antrenate pe conținut generat de AI, ci că o cultură mediată de AI este deja filtrată în moduri care favorizează familiarul, ușor de descris și convenționalul”, avertizează cercetătorul.
Rămâne de văzut în ce măsură domenii creative precum fotografia sau teatrul vor fi afectate de expansiunea AI-ului generativ sau dacă pot coexista pașnic cu acesta.
Cert este că tendința este alarmantă și necesită atenție. Elgammal susține că, pentru a preveni stagnarea culturală, modelele AI ar trebui încurajate sau stimulate să „se abată de la norme”.
„Dacă Inteligența Artificială generativă trebuie să îmbogățească cultura, nu să o niveleze, cred că sistemele trebuie proiectate astfel încât să-i reziste convergenței către rezultate statistic medii. Studiul spune clar un lucru: în lipsa unor astfel de intervenții, AI-ul generativ va continua să alunece spre conținut mediocru și lipsit de inspirație”, concluzionează el.
Ce înseamnă să fii un om mai bun? Dovezi științifice și pași reali pentru o schimbare durabilă
Cum să citești ca să reduci stresul și dezinformarea?
Ce spune știința despre oamenii care se uită la filme nonstop?
Un fost fizician de la Harvard crede că a găsit locul din Univers unde trăiește Dumnezeu