De ce SpaceX lucrează la propriul accelerator de particule? Soarele eliberează permanent un flux intens de particule încărcate electric. O parte dintre acestea lovesc atmosfera Pământului și le dau naștere spectaculoaselor aurore vizibile pe cerul nopții.
Însă pentru echipamentele aflate pe orbită, vremea solară poate deveni rapid o problemă serioasă. Particulele energetice pot afecta grav electronica sateliților, punând în pericol funcționarea și durata lor de viață. Pentru a putea studia și testa intern aceste efecte, SpaceX lucrează la propriul accelerator de particule, în Florida. Instalația va fi un ciclotron, capabil să accelereze protoni individuali până aproape de viteza luminii, astfel încât compania să poată analiza modul în care radiația influențează navele sale spațiale, inclusiv sateliții Starlink care furnizează internet în bandă largă.
Vicepreședintele Starlink, Michael Nicolls, a confirmat informația într-un mesaj publicat la începutul lunii februarie, anunțând că firma „angajează ingineri de elită pentru noua noastră instalație ciclotron de 230 MeV din Florida, unde aducem testarea efectelor radiației de tip single-event în interiorul companiei, pentru a accelera dezvoltarea tuturor vehiculelor SpaceX”. Megaelectronvoltul (MeV) este o unitate frecvent utilizată pentru a măsura energia cinetică pe care o poate dobândi o particulă.
Pe scurt, ciclotroanele folosesc un câmp magnetic pentru a curba traiectoria particulelor încărcate într-un cerc, accelerându-le la energii foarte mari. Aceste particule sunt apoi direcționate către anumite materiale pentru a simula, pe Pământ, efectele radiației spațiale.
Anunțurile de angajare publicate pe ZipRecruiter sugerează că unul dintre obiective este studierea modului în care cipurile electronice reacționează la bombardamentul cu particule de mare energie.
„Acest accelerator de protoni va fi utilizat pentru a testa și caracteriza electronica tuturor vehiculelor și platformelor noastre, oferind o flexibilitate fără precedent în evaluarea performanței la nivel de cip și ansamblu de circuite imprimate, esențială pe măsură ce construim și extindem constelațiile noastre AI și vehiculele de explorare a spațiului îndepărtat”, se arată într-un anunț pentru un inginer de testare electronică, potrivit Futurism.
Un alt anunț precizează: „Ca membru al echipei noastre dinamice specializate în efectele radiației, veți fi responsabil de asigurarea performanței echipamentelor avionice pentru întreaga flotă (Dragon, Falcon, Starship, Lunar Human Landing System etc.) și pentru sateliții noștri (Starlink, Starshield), în unele dintre cele mai dure și variate medii de radiație imaginabile.”
Cu o energie de 230 MeV, ciclotronul SpaceX va fi unul puternic, deși sub nivelul ciclotronului de 590 MeV de la Institutul Paul Scherrer, din Elveția, considerat a fi cel mai puternic din lume în funcție de puterea fasciculului. (Large Hadron Collider de la CERN nu este un ciclotron, ci un alt tip de accelerator, numit sincrotron.)
Sateliții Starlink au resimțit deja efectele vremii spațiale, în special în timpul furtunilor solare. Aceste episoade de activitate electromagnetică intensă pot reduce durata de viață a sateliților, determinându-i să reintre în atmosferă mai devreme decât era planificat.
Dincolo de orbită, condițiile devin și mai dure. În afara protecției oferite de atmosfera terestră, care se întinde pe mii de kilometri deasupra suprafeței planetei, navele spațiale sunt expuse direct la radiația cosmică, un obstacol major pentru misiunile în spațiul îndepărtat, fie ele cu echipaj uman sau fără.
Riscurile pentru electronice sunt considerabile, iar cercetătorii analizează în continuare și impactul radiației spațiale asupra corpului uman. De exemplu, astronauții de pe suprafața Lunii sunt expuși la un nivel de radiație de aproximativ 2,6 ori mai mare decât dacă ar petrece aceeași perioadă la bordul Stației Spațiale Internaționale.
De ce galaxiile vecine „fug” de noi? Oamenii de știință au elucidat un mister vechi de 50 de ani
Ce anume s-ar putea afla în inima Căii Lactee? Un nou studiu spune că nu este o gaură neagră
Cea mai detaliată hartă cu substanța misterioasă care unește Universul