Mutații ADN au fost descoperite la copiii muncitorilor de la Cernobîl

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Leziunile ADN provocate de radiațiile ionizante (IR) eliberate în urma dezastrului nuclear de la Cernobîl, din 1986, sunt detectabile și la copiii muncitorilor de la Cernobîl, arată un nou studiu; aceasta este prima dovadă clară a unui efect transmis de la o generație la alta.

Cercetările anterioare nu reușiseră să stabilească fără echivoc dacă aceste modificări genetice pot fi moștenite. De această dată, echipa coordonată de cercetători de la Universitatea din Bonn (Germania) a analizat un indicator diferit.

În loc să caute mutații noi în ADN-ul generației următoare, oamenii de știință au urmărit așa-numitele mutații de novo grupate (cDNM), două sau mai multe mutații aflate foarte aproape una de alta, prezente la copii, dar absente la părinți. Acestea pot semnala rupturi produse în ADN-ul parental de expunerea la radiații și reparate imperfect.

„Am constatat o creștere semnificativă a numărului de cDNM-uri la copiii muncitorilor de la Cernobîl și o posibilă asociere între estimările dozei și numărul de cDNM-uri la descendenții respectivi. În pofida incertitudinilor privind natura exactă și cantitatea de radiații ionizante implicate, prezentul studiu este primul care oferă dovezi privind existența unui efect transgenerațional al expunerii paterne prelungite la doze mici de radiații ionizante asupra genomului uman”, scriu autorii în lucrare.,

Copiii muncitorilor de la Cernobîl au moștenit genetic efectele radiațiilor

Studiul se bazează pe secvențierea întregului genom pentru 130 de copii ai lucrătorilor implicați în operațiunile de curățare de la Cernobîl, 110 copii ai unor operatori radar militari germani probabil expuși la radiații reziduale și 1.275 de copii ai unor părinți neexpuși, care au constituit grupul de control.

În medie, au fost identificate 2,65 cDNM-uri per copil în grupul Cernobîl, 1,48 în grupul radar și 0,88 în grupul de control. Deși cercetătorii admit că aceste valori ar putea fi ușor supraestimate din cauza „zgomotului” din date, diferențele au rămas semnificative și după ajustări statistice.

Mai mult, o doză mai mare de radiații la părinte s-a corelat cu un număr mai mare de astfel de grupări mutaționale la copil. Rezultatul susține ipoteza potrivit căreia radiațiile generează specii reactive de oxigen, molecule capabile să fractureze lanțurile de ADN. Dacă aceste rupturi sunt reparate imperfect, pot rămâne în urmă grupurile de mutații descrise în studiu, scrie ScienceAlert.

Vestea bună este că riscul pentru sănătate pare redus: copiii părinților expuși nu au prezentat o incidență mai mare a bolilor. Un motiv posibil este că multe dintre aceste cDNM-uri apar în regiuni de ADN necodant, care nu produc direct proteine.

„Având în vedere creșterea generală redusă a cDNM-urilor după expunerea paternă la radiații ionizante și proporția mică din genom care codifică proteine, probabilitatea ca o boală apărută la descendenții părinților expuși să fie declanșată de o cDNM este minimă”, explică cercetătorii.

De ce lucruri nu a putut ține cont acest studiu?

Pentru a putea compara, se știe că tații mai în vârstă le transmit mai multe mutații genetice copiilor lor, iar riscul asociat vârstei parentale la concepție este mai mare decât cel estimat aici pentru expunerea la radiații.

Studiul are totuși limitări: expunerea inițială a avut loc în urmă cu mai multe decenii, iar dozele au fost estimate pe baza unor date istorice și dispozitive vechi. În plus, participarea la studiu a fost voluntară, ceea ce poate introduce un anumit bias.

„Posibilitatea transmiterii către generația următoare a modificărilor genetice induse de radiații este deosebit de îngrijorătoare pentru părinții care ar fi putut fi expuși la doze mai mari de radiații ionizante și, potențial, pentru perioade mai lungi decât cele considerate sigure”, notează autorii.

Rezultatele au fost publicate în revista Scientific Reports.

Vă recomandăm să citiți și:

Sunt răsăriturile și apusurile mai spectaculoase iarna?

Oamenii de știință au descoperit gene care existau și înainte de apariția vieții pe Pământ

90% dintre pierderile de vedere pot fi prevenite. Ce depinde de noi și ce ține de vârstă?

Cum supraviețuiesc sportivii de performanță sub presiunea extremă?