Cartierele mai bogate au mai mulți copaci și, prin urmare, mai multă umbră vara, arată un nou studiu

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cartierele mai bogate au mai mulți copaci. Una dintre cele mai simple metode de a combate căldura în orașe este plantarea copacilor. Studiile au arătat deja că un grad mai mare de acoperire cu arbori reduce temperatura la nivelul solului și riscurile pentru sănătate asociate valurilor de căldură.

Însă un nou studiu coordonat de cercetători de la Massachusetts Institute of Technology (MIT; din SUA) arată că distribuția copacilor în interiorul orașelor variază puternic și este strâns legată de nivelul de venit al locuitorilor: cartierele mai bogate au mai mulți copaci.

Analizând orașe de pe patru continente, situate la latitudini diferite, cercetarea evidențiază o legătură constantă între avuție și abundența arborilor la nivel de cartier: zonele mai înstărite beneficiază, de regulă, de mult mai multă umbră pe trotuare.

„Umbra este cea mai simplă modalitate de a contracara vremea caldă. Doar uitându-ne la zonele umbrite, putem spune unde locuiesc oamenii bogați și unde trăiesc cei săraci”, spune Fabio Duarte, cercetător în studii urbane la MIT.

Cartierele mai bogate au mai mulți copaci

Inegalitatea este vizibilă indiferent dacă orașul are, în ansamblu, multă sau puțină vegetație. Chiar și în localitățile bine împădurite, cartierele bogate au mai multă umbră. De exemplu, comparând Stockholm, cel mai bine umbrit oraș din studiu, cu Belem, în nordul Braziliei, unde umbra este mult mai redusă, diferențele interne rămân evidente. Chiar dacă cele mai umbrite zone din Belem sunt mai puțin umbrite decât cele mai puțin umbrite zone din Stockholm, inegalitatea internă din capitala suedeză este mai mare, scrie Phys.org.

Studiul a fost publicat în Nature Communications.

Cercetătorii au utilizat imagini satelitare, programe de cartografiere urbană și date economice detaliate pentru nouă orașe: Amsterdam, Barcelona, Belem, Boston, Hong Kong, Milano, Rio de Janeiro, Stockholm și Sydney.

Analiza s-a concentrat pe cantitatea de umbră disponibilă pe trotuare în ziua solstițiului de vară și în cea mai fierbinte zi înregistrată anual între 1991 și 2020. A fost creată o scară de la 0 la 1 pentru a evalua gradul de umbrire, atât la nivelul orașului, cât și al cartierelor.

„Ne-am concentrat pe trotuare deoarece ele sunt un canal major al activității urbane, chiar și în zilele toride. Plantarea de copaci de-a lungul trotuarelor este o măsură esențială pentru reducerea căldurii”, explică Xinyue Gu.

Care ar putea fi soluțiile?

Orașele analizate prezintă diferențe semnificative. În Stockholm, multe zone se situează între 0,6 și 0,9 pe scara de umbrire, unele depășind 0,9. În Rio de Janeiro, suprafețe extinse sunt sub 0,1. În Boston, majoritatea cartierelor variază între 0,15 și 0,4.

Totuși, modelul inegalității este constant. În Stockholm, cele mai slab umbrite 20% dintre cartiere au un scor de 0,58, în timp ce cele mai bine umbrite 20% din Belem ating 0,37, ceea ce arată cât de mare este diferența internă în orașele bogate. Amsterdam, deși per ansamblu bine umbrit, prezintă și el o distribuție clară în defavoarea zonelor cu venituri mici.

Soluția propusă de cercetători este simplă: plantarea de arbori în jurul rețelelor de transport public, unde circulă mulți pietoni, în special persoane cu venituri medii și mici.

„Dacă trebuie să crești acoperirea cu arbori și nu știi unde, urmează traseele de transport public. Acolo vei asigura umbra potrivită”, spune Duarte.

Concluzia este că arborii nu trebuie priviți doar ca pe niște elemente decorative, ci ca infrastructură urbană esențială. „Odată cu creșterea temperaturilor, asigurarea umbrei devine un serviciu public esențial. La fel ca transportul, umbra în spațiile pietonale ar trebui să fie aproape un drept public”, afirmă Duarte.

Vă recomandăm să citiți și:

Știința somnului: de ce dormim prost și ce putem face altfel

Inteligența Artificială poate „auzi” depresia în vocea ta: cum funcționează și cât de precisă este

Cinci metode dovedite științific care ne ajută să nu mai punem automat „răul în față”

De ce căutarea obsesivă a fericirii ne face, paradoxal, mai nefericiți