Aurorele de pe Ganymede arată ca aurora boreală a Pământului. Un survol rapid al lui Ganymede, una dintre cele mai mari luni ale lui Jupiter, a arătat că aurorele sale strălucitoare ar putea semăna mult mai mult cu cele ale Pământului decât credeau până acum oamenii de știință.
Aurorele de pe Ganymede arată ca aurora boreală a Pământului. În timpul unei treceri apropiate din 7 iulie 2021, sonda spațială Juno a NASA a realizat cele mai detaliate imagini în ultraviolet obținute vreodată ale luminilor polare de pe un satelit natural al lui Jupiter.
O analiză nouă, realizată de o echipă coordonată de Laboratorul de Fizică Atmosferică și Planetară (LPAP) al Universității din Liège (Belgia), arată că aurorele lui Ganymede nu formează ovale line și continue. În schimb, ele se fragmentează în mici pete luminoase, structuri care seamănă cu fenomenele observate în aurorele Pământului.
„Structuri similare, cunoscute sub numele de ‘mărgele’, au fost observate în aurorele de pe Pământ și de pe Jupiter, unde sunt asociate cu sub-furtuni și furtuni de zori, reorganizări la scară mare ale magnetosferei care eliberează cantități uriașe de energie și generează o activitate aurorală intensă”, a declarat Alessandro Moirano, cercetător postdoctoral la LPAP.
Deși știm că aurorele nu sunt un fenomen exclusiv al Pământului (ele au fost observate și pe Venus, Marte, Jupiter, Saturn și Uranus), Ganymede este singura lună cunoscută care are propriul câmp magnetic, un ingredient esențial pentru apariția acestor lumini.
Pe Pământ, aurorele apar atunci când particule încărcate provenite de la Soare lovesc magnetosfera, care le deviază spre poli. Acolo, particulele interacționează cu gazele din atmosferă și produc străluciri colorate, de obicei verzi sau roșii. În cazul lui Ganymede, aurorele se formează în urma interacțiunii cu vasta magnetosferă a lui Jupiter, nu cu vântul solar, explică Space.com.
„Observațiile aurorelor lui Ganymede realizate înainte de Juno erau limitate de rezoluția spațială a instrumentelor de la sol și nu puteau distinge structurile de mici dimensiuni tipice aurorelor planetare”, a explicat Philippe Gusbin, a cărui lucrare de master a stat la baza acestui studiu. Spectrograful ultraviolet al sondei Juno a reușit însă să surprindă detalii de doar câțiva kilometri, dezvăluind aceste „mărgele” în structura aurorelor.
Pentru că întâlnirea dintre Juno și Ganymede a durat mai puțin de 15 minute, iar sonda nu va mai reveni, cercetătorii nu pot spune deocamdată cât de frecvent apar aceste structuri. Răspunsul ar putea veni de la misiunea JUICE a Agenției Spațiale Europene, aflată în drum spre Jupiter și care ar urma să înceapă studii extinse asupra lui Ganymede după sosirea sa, estimată pentru anul 2031.
Un studiu care prezintă aceste rezultate a fost publicat în revista Astronomy & Astrophysics.
Pentru prima dată, cercetătorii ar fi detectat un obiect masiv în Centura Kuiper