Cercetătorii au descoperit un nou comportament al furnicilor. În deșerturile din sud-estul statului Arizona, furnicile Pogonomyrmex se adună cu mandibulele zimțate larg deschise în fața cuiburilor furnicilor Dorymyrmex, mult mai mici. Totuși, locuitorii acestor cuiburi nu sunt în pericol. Dimpotrivă, acestea se urcă pe furnicile mai mari și le ling și „ciugulesc” suprafața corpului, acesta fiind primul caz cunoscut în care o specie de furnică „curăță” o altă specie mult mai mare.
Cercetătorii au descoperit un nou comportament al furnicilor. Comportamentul neobișnuit a fost observat de către entomologul Mark Moffett, cercetător asociat la Smithsonian National Museum of Natural History (SUA). El compară noua specie de furnică cu peștii marini mici care curăță pielea moartă și paraziții de pe pești mai mari, uneori chiar de pe prădători precum rechinii.
„Această nouă specie de furnică este echivalentul din lumea insectelor al peștilor curățători din ocean. Furnicile Pogonomyrmex, deși pot fi periculoase, le permit vizitatorilor să le curețe chiar și între mandibulele deschise”, a spus Moffett.
Moffett, specializat în studierea biologiei sociale a furnicilor și a altor animale, a observat fenomenul în timpul unei vizite la o stație de cercetare din Munții Chiricahua. Într-o dimineață, în timp ce își savura cafeaua, a urmărit furnici lucrătoare din specia Pogonomyrmex barbatus ieșind din cuiburi pentru a aduna semințe. A remarcat că unele exemplare roșiatice păreau nemișcate, lucru neobișnuit pentru aceste insecte mereu active. Mărind imaginea, a descoperit că furnicile „înghețate” aveau pe ele mici furnici Dorymyrmex.
„Având în vedere comportamentul obișnuit al furnicilor, inițial am crezut că asist la un act de agresiune. Dar furnicile mai mari păreau să caute atenția celor mici, vizitându-le cuiburile și lăsându-le apoi să le lingă și să le ‘ciugulească’ peste tot”, a spus Moffett.
Pe parcursul mai multor zile, cercetătorul a observat cel puțin 90 de furnici Pogonomyrmex îngrijite de furnicile Dorymyrmex, care îi aparțin unei specii din acest gen care încă nu a fost descrisă. Omul de știință a fotografiat numeroase interacțiuni, documentând pas cu pas acest comportament neobișnuit.
Procesul începea atunci când furnica Pogonomyrmex se apropia de cuibul celeilalte și rămânea rigidă, ridicată pe picioare, cu mandibulele deschise. De regulă, în mai puțin de un minut, o furnică Dorymyrmex ieșea, se urca pe ea și începea să o inspecteze. Interacțiunile durau de la mai puțin de 15 secunde până la peste cinci minute, iar uneori până la cinci furnici Dorymyrmex se urcau simultan, folosindu-și organele bucale asemănătoare unei limbi pentru a linge întreaga suprafață a corpului, inclusiv între mandibulele zimțate. Furnica mare tolera totul fără să muște. Când voia să plece, își scutura brusc „oaspeții”, uneori răsturnându-se pe spate înainte de a fugi. Moffett nu mai întâlnise un astfel de comportament la nicio altă furnică sau insectă. Cel mai apropiat echivalent apare în ocean, unde peștii mari merg la „stații de curățare” pentru a fi debarasați de piele moartă și paraziți de către pești sau creveți mai mici.
Deocamdată, nu este clar ce câștigă fiecare specie din această relație. Moffett presupune că furnicile „curățători” consumă particule minuscule bogate în calorii, pe care le îndepărtează de pe corpul celor mari, posibil resturi provenite din semințele consumate de acestea. Totuși, furnicile Dorymyrmex au fost interesate doar de exemplare vii și nu au curățat furnici moarte plasate experimental lângă cuiburi, notează EurekAlert.
Interacțiunea le-ar putea aduce beneficii și furnicilor Pogonomyrmex. Deși acestea se curăță reciproc pentru a elimina paraziți, spori și resturi, Moffett crede că furnicile mai mici pot ajunge în zone inaccesibile pentru cele mari. Pentru a clarifica avantajele, el sugerează cercetări viitoare care să verifice dacă acest comportament reduce infecțiile sau influențează microbiomul uneia dintre specii.
Moffett consideră că această descoperire subliniază cât de important este ca cercetătorii să fie atenți și pregătiți să documenteze ceea ce văd pe teren.
„Încă există o mulțime de descoperiri uimitoare de făcut în afara laboratorului. Descoperirea unor specii și comportamente noi necesită atenție la detalii, chiar și la cele mai mici specii, precum furnicile”, a spus el.
Studiul a fost publicat în revista Ecology and Evolution.
Cercetătorii cred că ochii vertebratelor au fost inițial un singur ochi în vârful capului
Cum se împerechează caracatițele: un braț care găsește și fertilizează femela
Ceva tulburător se întâmplă cu pinguinii care au mâncare la discreție
Oamenii de știință încearcă să afle cum au evoluat membrele repetitive