Complotul uitat pentru revenirea lui Alexandru Ioan Cuza la domnie

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Îndepărtarea lui Alexandru Ioan Cuza de la conducerea României în noaptea de 10/11 februarie 1866 a fost organizată de așa-numita „Monstruoasă Coaliție”, o alianță între politicienii conservatori și liberalii radicali. Însă, armata a avut un rol important prin câțiva ofițeri care au participat direct la arestarea domnitorului și la ocuparea unor puncte cheie din București. Însă, conform lui Constantin Argetoianu, la scurt timp după îndepărtarea domnitorului, un alt grup de ofițeri a uneltit pentru a îl aduce înapoi la conducerea țării pe Cuza.

În noaptea loviturii de stat împotriva lui Alexandru Ioan Cuza, un grup de ofițeri și soldați a pătruns în Palatul Domnesc din București, l-a trezit pe Cuza și l-a obligat să semneze actul de abdicare sub amenințarea armelor. Printre ofițerii implicați s-au numărat Nicolae Haralambie, Constantin Pilat, Dimitrie Lecca, Grigore Ipătescu etc.

• Se împlinesc 483 de ani de la moartea omului care ne-a învăţat că Pământul se învârte…
• Un carnețel vechi de 800 de ani și „hârtie” igienică din mătase au fost descoperite într-o…

Implicarea acestor ofițeri în îndepărtarea lui Alexandru Ioan Cuza nu a fost bine primită de întreg corpul ofițeresc. Mulți au dezavuat-o și au considerat-o drept o pată de rușine pe obrazul armatei.

Evenimentul a creat și ideea că armata poate interveni în viața politică pentru a schimba conducerea statului. Câțiva dintre ofițerii care nu au fost de acord cu intervenția armatei în îndepărtarea lui Cuza au început să uneltească pentru readucerea domnitorului la conducerea țării.

„Tată-meu nu a luat nici o parte la detronarea lui Cuza în 1866”

În memoriile sale, Constantin Argetoianu dezvăluie faptul că, după îndepărtarea lui Cuza, un grup de ofițeri a dorit să creeze o mișcare contrarevoluționară pentru a îl readuce înapoi pe domnitor.

„Tată-meu nu a luat nici o parte la detronarea lui Cuza în 1866, mai întâi fiindcă Batalionul de geniu nu a fost amestecat în această afacere, apoi fiindcă se afla la Craiova în concediu în momentul complotului, dar mai presus de toate, fiindcă avea un sentiment foarte înalt despre onoarea militară și despre valoarea jurământului.

Reproduc aci, după vechi note găsite în hârtiile lui, următoarele rânduri care aduc lumină suplimentară asupra uneltirilor politice care au urmat detronării lui Cuza și au precedat sosirea Principelui Carol”.

„După o faptă urâtă, aruncată în spinarea armatei, se punea la cale alta”

Mărturia lăsată de tatăl lui Constantin Argetoianu, Ioan Argetoianu, care avea să ajungă până la gradul de general în armata română, este o piesă de puzzle ce compune tabloul zilelor de după îndepărtarea lui Cuza și până la venirea în țară a principelui Carol.

„Îmi amintesc că până la sosirea noului ales, Principelui Carol de Hohenzollern, în țară, o bună parte dintre oamenii noștri politici, între care și câțiva militari de frunte ca generalii Florescu, Solomon etc., nemulțumiți și blamând foarte aspru pe acei militari care luaseră parte activă la detronarea lui Cuza, căutau printr-o contra-mișcare revoluționară să readucă pe Tron pe detronatul Principe și aceasta tot prin puterea elementului militar.

Oameni de bine ca generalul Florescu, ademeniți de pescuitori în apă tulbure, nu ezitau să provoace o nouă degradare a armatei în scopuri destul de meschine. După o faptă urâtă, aruncată în spinarea armatei, se punea la cale alta care ar fi compromis definitiv nu numai bunul renume al oștirii, dar și bunul simț al întregului neam românesc”, stă scris în mărturia lăsată de generalul Ioan Argetoianu.

Discuția purtată cu generalul Florescu

La puțină vreme după îndepărtarea lui Cuza, Ioan Argetoianu a fost invitat acasă la generalul Ioan Emanoil Florescu, unde erau reuniți mai mulți ofițeri din cadrul armatei.

„Intrând în salon – povestește Ioan Argetoianu –, am găsit pe doamna Florescu cu fiica ei (…). După câteva minute de convorbire, doamna Florescu mă invită să trec în biroul generalului, unde se aflau deja adunați mai mulți ofițeri superiori.

Generalul Florescu mă întâmpină cu amabilitatea sa cunoscută și mă atrase în micul balcon ce da asupra grădinii Cișmigiului. Acolo îmi spuse câtă amărăciune lăsase în sufletul lui acțiunea acelor militari care detronaseră pe Cuza, după ce îi juraseră credință; câtă lipsă de probitate și de caracter arătaseră acei nenorociți care își nesocotiseră jurământul și pierduseră orice sentiment de cinste la care tot omul trebuie să țină, dar mai ales militarul chemat să-și dea viața pentru Suveran și pentru Patrie.

Cum însă, continuă generalul Florescu, numai o mică parte din armată adusese monstruosul act la îndeplinire, dânsul și camarazii adunați la dânsul în acea seară, cu aprobarea mai multor altora, erau de părere ca printr-o contra-mișcare revoluționară să se readucă pe tron Principele Cuza și îmi punea întrebarea cu totul confidențială dacă și eu, care nu luasem parte la odiosul act al detronării, ba pe care chiar îl blamasem, aș împărtăși vederile sale și ale camarazilor întruniți la dânsul?”

„Țara nu putea decât să sufere și armata să iasă anarhizată dintr-o asemenea acțiune”

Ioan Argetoianu a refuzat orice implicare într-un viitor complot pentru readucerea la conducerea țării a lui Alexandru Ioan Cuza.

„Răspunsul meu – susține Ioan Argetoianu –, fu prompt și franc, conform naturii mele. Precum blamasem nedemna acțiune a acelora care detronaseră pe Cuza, tot astfel eram contra și blamam orice altă acțiune analoagă care s-ar pune la cale pentru reîntronarea lui.

Țara nu putea decât să sufere și armata să iasă anarhizată dintr-o asemenea acțiune. Cuza, care săvârșise acte însemnate pentru ridicarea prestigiului țării în afară, avusese o purtare nesocotită înăuntru față de oamenii de stat de care se servise și față de opinia publică pe care oricine, chiar Suveranii, și mai ales aceștia, trebuie să o respecte”.

Într-un final, cei care discutau despre readucerea lui Cuza au renunțat la idee. Însă, chiar dacă România a evoluat ulterior spre o monarhie constituțională mai stabilă, episodul din 1866 a rămas un exemplu timpuriu de intervenție militară în politică.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O plantă considerată dispărută de 60 de ani a reapărut brusc

Un carnețel vechi de 800 de ani și „hârtie” igienică din mătase au fost descoperite într-o latrină medievală din Germania

Cum a rezistat Marea Piramidă din Giza timp de 4.600 de ani fără să fie afectată de cutremure?

Astronomii ar fi descoperit cel mai mic cerc radio ciudat