De ce căscăm atunci când spunem „Tatăl Nostru”? Știința explică ce se întâmplă în timpul rugăciunii!

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Dacă ați încercat vreodată să vă rugați și ați simțit că trebuie să căscați exact în timpul rugăciunii, probabil ați avut și reflexul de a vă stăpâni, din teamă să nu pară lipsă de respect.

Există însă o explicație pentru acest fenomen, iar ea are legătură cu felul în care creierul și respirația reacționează în timpul rugăciunii repetitive și rostite într-un ritm calm.

• O modificare genetică minoră transformă femelele în masculi
• Un expert avertizează că obsesia pentru diete „sănătoase” riscă să devină dăunătoare

Căscatul e unul dintre comportamentele cele mai vechi și mai puțin înțelese ale mamiferelor. Timp de secole, interpretarea standard a fost că servește la oxigenarea creierului, o teorie pe care cercetările moderne au infirmat-o metodic.

Teoria termoreglării, susținută de psihologul evoluționist Andrew C. Gallup de la Princeton, spune că oamenii cască atunci când temperatura creierului crește ușor, iar căscatul ajută la răcirea lui. Ideea a fost susținută și de un studiu publicat în revista Frontiers in Evolutionary Neuroscience, unde cercetătorii au observat la șobolani că temperatura creierului creștea înainte de căscat și scădea imediat după.

Specialiștii explică fenomenul destul de simplu. În momentul în care căscăm, maxilarul se întinde, circulația sângelui din zona capului se intensifică, iar inspirația profundă aduce un volum mare de aer în organism. Toate aceste reacții pot contribui la răcirea ușoară a creierului și la menținerea stării de alertă.

Ipoteza este susținută și de experimente legate de temperatura mediului. În unele studii, oamenii au căscat mai des iarna decât vara atunci când vedeau alte persoane căscând. Explicația cercetătorilor este că aerul rece inspirat iarna poate răci organismul mai eficient, în timp ce aerul foarte cald din timpul verii nu produce același efect.

Rugăciunea spusă lent, repetitiv și într-un ritm calm poate induce o stare de relaxare și concentrare profundă. În astfel de momente, respirația se schimbă, atenția se stabilizează, iar creierul intră într-un ritm diferit față de agitația obișnuită de peste zi. Unii cercetători cred că tocmai aceste schimbări pot favoriza apariția căscatului, la fel cum se întâmplă înainte de somn, în timpul meditației sau în perioadele de concentrare intensă.

Ce face rugăciunea cu sistemul nervos

Viața de zi cu zi ține organismul într-o stare aproape permanentă de alertă: ritm cardiac mai ridicat, tensiune și atenție continuă.

Dovada cea mai clară vine dintr-un studiu publicat în British Medical Journal în 2001, studiu condus de Luciano Bernardi de la Universitatea din Pavia. Cercetătorii au testat efectele recitării Ave Maria în latină și ale mantrelor de yoga asupra ritmurilor cardiovasculare la 23 de adulți sănătoși. Cercetătorii au observat că ambele practici au sincronizat respirația și ritmul cardiac într-un mod considerat benefic pentru organism. Atât Ave Maria, cât și mantrele au încetinit respirația la aproximativ șase respirații pe minut, inducând un efect favorabil asupra ritmului cardiac.

Șase respirații pe minut e, nu întâmplător, ritmul pe care specialiștii în medicina respiratorie îl numesc optim pentru sistemul cardiovascular. Rugăciunea l-a atins fără nicio instrucțiune tehnică, prin simpla sa structură.

Nervul vag – cea mai lungă cale a sistemului parasimpatic, cel care leagă creierul de organe – e activat de acest ritm. Rezultatul e o tranziție rapidă spre calm: ritm cardiac și tensiune arterială scăzute, musculatură relaxată. Creierul începe să intre într-o stare apropiată de relaxarea de dinaintea somnului, iar căscatul apare ca o reacție naturală a organismului.

Contagiunea din strană

Odată ce o persoană cască, urmează un val. Și nu e politețe sau solidaritate, ci neurologie.

Mai multe studii au arătat că atunci când vedem pe cineva căscând se activează în creier zone implicate în empatie și imitație. Participanții care vizionau înregistrări ale unor persoane căscând au arătat activarea girusului frontal inferior drept – o regiune a sistemului de neuroni oglindă implicată în empatie și imitație motorie. Contagiunea căscatului apare, în medie, în jurul vârstei de patru-cinci ani, coincizând cu dezvoltarea „teoriei minții”, și anume, capacitatea de a înțelege că ceilalți au gânduri și sentimente diferite de ale noastre.

Cu alte cuvinte, cine căscă drept răspuns la căscatul altuia demonstrează, fără să știe, o capacitate de rezonanță empatică. Copiii mici și persoanele cu anumite tulburări de spectru autist nu transmit căscatul, sau îl transmit mult mai rar.

Ce credea lumea înainte

Tradiția populară românească asociază uneori căscatul din timpul rugăciunii cu alungarea energiilor negative sau cu semnul că deochiul „iese” din corp. Nu e singura cultură care a construit o narațiune în jurul acestui reflex. În tradițiile islamice, căscatul în rugăciune e considerat o influență negativă ce trebuie suprimată. În unele credințe populare europene, prinderea căscatului altuia fără a-ți acoperi gura putea însemna absorbirea oboselii sau a energiei negative a celuilalt.

Ceea ce toate aceste interpretări au comun e observația că, de fapt, ceva se întâmplă în corp în momentele de rugăciune și că acel ceva merită explicat. Explicațiile diferă. Dar nu și fenomenul.

Știați că?

Căscatul a fost documentat la făt încă din săptămâna 11-12 de sarcină, cu mult înainte ca creierul să poată procesa oboseala sau plictiseala.

Persoanele care suferă de scleroză multiplă sau epilepsie căscă frecvent și excesiv – afecțiuni care sunt însoțite tocmai de disfuncții de termoreglare, ceea ce susține indirect teoria lui Gallup.

Căscatul e mai contagios între persoanele apropiate: familia și prietenii răspund la căscatul celuilalt mai ușor decât o fac cu străinii, un indicator al gradului de empatie din relație.

Surse:

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23293583/

https://www.frontiersin.org/journals/evolutionary-neuroscience/articles/10.3389/fnevo.2010.00108/full

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/11751348/

https://www.researchgate.net/publication/228445268_Mirror_neuron_activity_during_contagious_yawning-an_fMRI_study

Vă mai recomandăm să citiți și:

Muntele care unește Mediterana cu cerul. Tahtali, gigantul calcaros al Antalyei și telecabina care cucerește norii

Orașul antic Side, poarta către trecut de pe Riviera Turcă

Leacul pentru căderea părului, deja cunoscut din medicina chineză antică?

Oamenii de știință au descoperit o specie bizară de păianjen care se deghizează în ciupercă