Primul studiu clinic mondial pentru „reprogramarea” celulelor distruse de glaucom. De ce este controversat?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Ce ai fi dispus să oferi pentru a redeveni tânăr? Pentru mulți oameni, aceasta este una dintre cele mai mari dorințe, iar o nouă terapie genetică, pe cât de promițătoare, pe atât de controversată, încearcă acum să transforme acest vis în realitate. Deocamdată, experimentul vizează doar ochii. Începe primul studiu clinic mondial pentru „reprogramarea” celulelor distruse de glaucom.

Începe primul studiu clinic mondial pentru „reprogramarea” celulelor distruse de glaucom. Până în prezent, o singură persoană a primit tratamentul, însă compania de biotehnologie Life Biosciences intenționează să includă în studiu până la 12 participanți. Obiectivul este ambițios: nu doar tratarea glaucomului, ci chiar inversarea efectelor acestuia și, pe viitor, aplicarea terapiei și în cazul altor afecțiuni.

• Pierderea mirosului poate fi la fel de devastatoare ca boala Parkinson și AVC-ul, au descoperit cercetătorii
• Oamenii de știință au descoperit un risc surprinzător în dietele fără zahăr

Pentru pacienții cu glaucom, o astfel de reușită ar reprezenta o revoluție medicală. În prezent, deteriorarea provocată de această afecțiune este considerată ireversibilă. Boala afectează nervul optic și poate provoca simptome care variază de la pierderea vederii periferice până la orbire completă. Deși progresia bolii poate fi încetinită prin tratamente existente, vederea deja pierdută nu poate fi recuperată.

Începe primul studiu clinic mondial pentru „reprogramarea” celulelor distruse de glaucom. Cum funcționează tratamentul?

Noua terapie, denumită ER-100, folosește o combinație dintre un virus modificat și antibioticul doxiciclină pentru a activa trei gene: OCT4, SOX2 și KLF4. Împreună, acestea sunt cunoscute sub acronimul OSK.

Potrivit cercetătorilor, aceste gene au capacitatea de a „reprograma parțial” celulele îmbătrânite, readucându-le într-o stare mai apropiată de tinerețe. „Studiile noastre preclinice au demonstrat că exprimarea controlată a genelor OSK poate reseta tiparele epigenetice asociate funcționării sănătoase a celulelor, poate îmbunătăți performanța țesuturilor și poate restabili funcția vizuală în modelele animale”, a declarat Sharon Rosenzweig-Lipson.

Cu alte cuvinte, activarea acestor gene pare să întinerească parțial celulele, inclusiv pe cele ale nervului optic, ceea ce ar putea permite recuperarea unor funcții pierdute.

Rezultatele obținute la animale au fost însă amestecate. În unele experimente pe șoareci, procesul de întinerire a fost atât de puternic încât a provocat apariția rapidă a unor tumori agresive sau a unor disfuncții celulare grave, care au dus la moartea animalelor, scrie IFL Science.

„Tehnologia încă este într-un stadiu foarte timpuriu, iar potențialul pentru efecte secundare catastrofale este ridicat”, a avertizat Matt Kaeberlein.

Beneficii versus exagerări

Pentru a reduce riscurile, cercetătorii au ales să limiteze tratamentul la ochi. În cazul unor complicații, probabilitatea apariției unor efecte care să pună viața în pericol este mai mică decât în cazul altor organe.

Totuși, succesul studiului este departe de a fi garantat. Paul Knoepfler, profesor la University of California, Davis (SUA) a subliniat că terapia nu reduce presiunea intraoculară, una dintre principalele cauze ale deteriorării provocate de glaucom. „Chiar dacă apare o întinerire celulară, este posibil ca efectul să nu dureze”, a explicat el.

Există și provocări tehnice majore. Virusul trebuie transportat exact în țesuturile vizate, fără a afecta alte zone, iar celulele întinerite trebuie protejate de mediul ostil creat de boală. Knoepfler compară dificultatea procesului cu „lovirea unei ținte minuscule cu o bazooka”.

Chiar dacă studiul se va dovedi un succes, mulți experți consideră exagerate afirmațiile potrivit cărora această tehnologie ar reprezenta o metodă reală de inversare a îmbătrânirii.

„Din punctul meu de vedere, domeniul longevității a promovat această idee mai mult decât justifică datele actuale. Ca biolog specializat în celule stem, consider fascinante toate formele de reprogramare celulară pentru tratarea bolilor. Dar trebuie să rămânem realiști. Sunt foarte multe lucruri care pot merge prost”, a spus cercetătorul.

Vă recomandăm să citiți și:

Un studiu dezvăluie că oamenii au o preferință inerentă pentru mișcarea în sens antiorar

O doză uriașă de psilocibină a avut un efect incredibil asupra demenței

Cât sport trebuie să faci ca să trăiești mai mult și mai bine?

Primul vaccin fără ace și creat de Inteligența Artificială a trecut de testele pe oameni