Bunele maniere în transportul public: unii călători cer mai multă politețe

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un articol recent publicat de The Guardian despre regulile de bună purtare în transportul public a stârnit reacții din partea cititorilor, care au adăugat propriile observații despre gesturile de politețe, comportamentele deranjante și situațiile în care călătorii ar trebui să fie mai atenți la cei din jur.

Una dintre cititoare, Helen Walker, din Londra, contestă ideea că nu mai este necesar ca bărbații să ofere locul femeilor. Ea amintește că femeile pot traversa perioade dificile, precum menstruația, primul trimestru de sarcină, perimenopauza, menopauza sau episoadele dureroase provocate de endometrioză.

„Femeile trăiesc cu un anumit nivel de durere și disconfort ca pe ceva obișnuit, în mare parte din viața lor”, scrie Walker. În opinia sa, bărbații ar trebui pur și simplu să ofere locul atunci când observă că o femeie ar putea avea nevoie de el.

Alți cititori atrag atenția asupra unor obiceiuri aparent banale, dar extrem de deranjante. Judith Milburn, din Hartlepool, spune că este exasperată de persoanele care își suflă nasul sau îl trag constant în timpul călătoriilor cu trenul și avionul.

„Batista, șervețelele și chiar ideea de a-ți sufla nasul au ieșit din modă”, afirmă ea, mărturisind că uneori ajunge să-și astupe urechile dacă nu are căști.

Peter Antolik consideră, în schimb, că ghidurile de etichetă ar trebui să insiste mai mult asupra situațiilor de hărțuire în transportul public, în special a celei îndreptate împotriva femeilor. El propune recomandări despre modul în care martorii pot interveni fără să-și pună în pericol propria siguranță sau pe cea a victimei.

Același cititor are însă o nemulțumire mai concretă: pasagerii care își păstrează rucsacul în spate în autobuze și metrouri aglomerate. Gestul ocupă inutil spațiu și îi poate lovi pe ceilalți călători.

Există însă și experiențe care contrazic imaginea unei societăți tot mai puțin politicoase. Paul Wesley, în vârstă de 80 de ani, povestește că londonezii i-au oferit constant locul în transportul public și chiar l-au ajutat la coborârea din autobuz.

Deși poate nu este nevoie de atât de multe reguli, spune el, aceste gesturi l-au făcut să se simtă „mult mai fericit în legătură cu omenirea”.

Vă recomandăm să citiți și:

Trenul care „zboară” de peste 125 de ani. Povestea incredibilă a celui mai vechi tren suspendat din lume

Cine a inventat omleta? Povestea unui preparat vechi de mii de ani pe care aproape fiecare cultură îl revendică

Cele mai frumoase stații de metrou și noduri de transport urban din lume

De ce unele branduri de lux distrug produse nevândute în loc să le vândă la reducere