Există oameni care nu se pot liniști dacă a rămas un pahar nespălat în chiuvetă și oameni care dorm fără probleme lângă un scaun acoperit de haine. Suntem tentați să asociem ordinea cu disciplina, iar dezordinea cu neglijența sau creativitatea. Psihologia arată însă că lucrurile sunt mai complicate.
Spațiul în care trăim poate oferi indicii despre comportamentul și preferințele noastre, dar nu funcționează ca un test de personalitate. O cameră dezordonată nu dovedește că proprietarul are o minte haotică, după cum o locuință impecabilă nu demonstrează automat autocontrol sau perfecționism.
Kathleen Vohs, psiholog la Universitatea din Minnesota, a coordonat o serie de experimente despre influența mediului asupra comportamentului.
Într-unul dintre ele, participanților li s-a cerut să găsească utilizări noi pentru mingi de ping-pong. Cei aflați într-o cameră dezordonată au propus aproximativ același număr de întrebuințări ca participanții din camera ordonată, dar ideile lor au fost evaluate de observatori independenți drept mai creative.
Într-un alt experiment din aceeași serie, persoanele aflate într-o cameră ordonată au donat mai mulți bani și au ales mai frecvent un măr în locul unei tablete de ciocolată. Într-un al treilea test, participanții din mediul dezordonat au preferat mai des un produs nou în locul unuia deja cunoscut.
Rezultatele sugerează că un mediu ordonat poate favoriza respectarea convențiilor, în timp ce dezordinea poate încuraja îndepărtarea de soluțiile obișnuite. Ele nu demonstrează însă că persoanele dezordonate sunt mai creative sau că oamenii ordonați sunt mai generoși. Cercetătorii au modificat încăperile în care se aflau participanții, nu au studiat felul în care aceștia își organizau propriile locuințe.
Un studiu coordonat de psihologul Sam Gosling a analizat în ce măsură observatorii pot formula judecăți despre personalitatea unui om privind dormitorul sau biroul acestuia.
Spațiile personale conțin indicii: cărți, decorațiuni, fotografii, obiecte legate de activități și felul în care sunt aranjate. Pe baza lor, observatorii au putut aprecia unele trăsături cu o precizie mai mare decât simpla întâmplare, mai ales deschiderea către experiențe și conștiinciozitatea.
Dar o cameră nu dezvăluie întreaga personalitate. Ordinea poate fi influențată de timpul disponibil, dimensiunea locuinței, prezența copiilor, starea de sănătate, regulile familiei sau faptul că spațiul este împărțit cu altcineva.
De aceea, clasificarea oamenilor în „tipul A, ordonat și perfecționist” și „tipul B, relaxat și dezordonat” nu este justificată. Tipologia A/B a fost dezvoltată într-un alt context și nu este un instrument potrivit pentru interpretarea felului în care cineva își păstrează camera.
Dezordinea ocazională nu este un diagnostic și nici un semn sigur al depresiei sau anxietății. Devine relevantă atunci când împiedică folosirea normală a locuinței, provoacă suferință, creează conflicte sau apare odată cu o schimbare importantă de comportament.
Un studiu publicat în 2010 a analizat modul în care 60 de persoane din familii cu două venituri își descriau locuințele. În cazul femeilor, descrierea casei drept aglomerată sau plină de proiecte neterminate a fost asociată cu o stare depresivă mai accentuată de-a lungul zilei și cu un profil zilnic al cortizolului legat de stres.
Studiul a identificat o asociere, nu a demonstrat că dezordinea provoacă depresie. Este posibil ca stresul și oboseala să favorizeze acumularea obiectelor, ca dezordinea să amplifice stresul sau ca ambele să se influențeze reciproc.
Nici afirmația „nu am timp înseamnă, de fapt, că nu am energie” nu poate fi aplicată tuturor. Uneori lipsa timpului este reală. Alteori pot interveni oboseala, dificultățile de organizare, atașamentul față de obiecte, problemele de atenție sau o perioadă emoțională dificilă.
Un birou plin de hârtii nu este dovada unei inteligențe ieșite din comun. Nici unul gol nu indică lipsa ideilor. Citatul despre „biroul dezordonat” și „mintea goală”, atribuit frecvent lui Albert Einstein, nu are o origine verificată și nu ar trebui prezentat drept o afirmație documentată a fizicianului.
Unii oameni lucrează mai bine într-un spațiu foarte organizat, iar alții tolerează sau preferă un anumit grad de dezordine. Contează și tipul activității: un mediu cu mai puțini stimuli poate ajuta concentrarea, în timp ce un spațiu mai puțin convențional poate favoriza uneori explorarea unor idei noi.
Întrebarea utilă nu este dacă locuința respectă standardele altora, ci dacă rămâne funcțională. Poți găsi obiectele de care ai nevoie? Poți folosi camerele în scopul lor? Spațiul îți permite să te odihnești și să lucrezi? Îți provoacă rușine, stres sau conflicte?
Felul în care faci ordine poate spune ceva despre preferințele și obiceiurile tale. Nu oferă însă un verdict despre caracter, inteligență sau sănătate mintală.
O locuință dezordonată și tulburarea de tezaurizare nu sunt același lucru. Aceasta din urmă presupune dificultăți persistente de a renunța la obiecte și o acumulare care afectează folosirea spațiului.
Fotografiile, cărțile și obiectele personale pot oferi observatorilor unele indicii despre interesele proprietarului, dar nu permit realizarea unui profil psihologic complet.
Un spațiu poate părea dezordonat unei persoane și funcțional alteia. Organizarea are și o componentă subiectivă.
Surse:
https://psycnet.apa.org/doiLanding?doi=10.1037%2F0022-3514.82.3.379
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19934011/
https://www.apa.org/news/podcasts/speaking-of-psychology/clutter
Ce anume decide personalitatea unui om? Un studiu a identificat peste 1.000 de variante genetice
Ce spune felul în care cineva trimite mesaje despre personalitatea sa
Ce spune felul în care faci ordine (sau nu) despre personalitatea ta