De ce scrisul poate aduce claritate mentală. Ce spune știința despre puterea cuvintelor

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Scrisul face parte din viața cotidiană, fie că trimitem un mesaj, întocmim o listă sau notăm câteva rânduri într-un jurnal. Aceste activități nu au însă automat aceleași efecte psihologice.

Cercetările care au identificat posibile beneficii emoționale au analizat mai ales scrisul expresiv: descrierea sinceră și structurată a unei experiențe stresante sau importante.

Efectele diferă în funcție de persoană, de subiectul abordat și de modul în care este realizat exercițiul.

Experimentele lui James Pennebaker

În anii 1980, psihologul James Pennebaker și colaboratorii săi au început să studieze scrisul expresiv. Într-unul dintre primele experimente, participanții au scris aproximativ 15 minute, timp de patru zile consecutive, despre experiențe traumatice sau despre subiecte neutre.

Studiile ulterioare au asociat această practică, în anumite grupuri, cu îmbunătățiri modeste ale stării psihologice sau fizice, cu mai puține vizite medicale și cu modificări ale unor indicatori ai funcționării imunitare. Rezultatele nu au fost însă identice în toate cercetările, iar scrisul expresiv nu funcționează pentru toată lumea și nu înlocuiește tratamentul psihologic sau medical.

Pennebaker a propus că efortul de a ascunde ori inhiba permanent o experiență dificilă poate consuma resurse cognitive. Scrierea ei ar putea reduce o parte din acest efort și ar putea ajuta persoana să construiască o explicație mai coerentă a celor întâmplate.

Nu simpla descărcare a emoțiilor pare să conteze. În unele studii, beneficiile au fost asociate cu evoluția modului în care oamenii își construiau relatarea, făceau legături și încercau să găsească un sens.

Ce înseamnă să pui emoțiile în cuvinte

Un proces înrudit, dar distinct de scrisul expresiv, este etichetarea emoțiilor: identificarea și numirea unei stări, prin formulări precum „simt teamă”, „sunt furioasă” sau „mă simt dezamăgită”.

Într-un studiu de imagistică cerebrală publicat în 2007, participanții au privit chipuri care exprimau emoții și au ales cuvintele care le descriau. Etichetarea emoțiilor a fost asociată cu o activitate mai redusă a amigdalei și cu o activitate mai intensă într-o zonă a cortexului prefrontal ventrolateral.

Rezultatul sugerează că transformarea unei reacții emoționale în limbaj poate modifica modul în care aceasta este procesată. Nu înseamnă însă că „partea rațională preia controlul” asupra creierului sau că simpla scriere a unei emoții o rezolvă. Creierul nu funcționează ca o confruntare între un centru al rațiunii și unul al emoțiilor, ci prin rețele care colaborează permanent.

În plus, studiul a cercetat etichetarea unor emoții observate în imagini, nu scrierea unui jurnal personal. Legătura cu scrisul este plauzibilă, dar cele două activități nu trebuie prezentate ca fiind identice.

De ce o listă poate reduce senzația de haos

Atunci când avem multe lucruri de făcut, încercarea de a le păstra simultan în minte poate solicita memoria de lucru. Notarea lor funcționează ca o formă de externalizare: informația nu mai trebuie reținută în întregime, deoarece poate fi consultată.

O listă nu activează pur și simplu „zonele planificării” și nu garantează reducerea stresului. Ea poate însă transforma un ansamblu vag de obligații în sarcini vizibile, care pot fi ordonate și evaluate.

Efectul depinde și de felul în care este construită lista. O enumerare foarte lungă și nerealistă poate amplifica senzația de suprasolicitare. În schimb, delimitarea câtorva acțiuni concrete poate face situația mai ușor de gestionat.

Scrisul nu înregistrează pur și simplu amintirile

De fiecare dată când relatăm un eveniment, selectăm anumite detalii, omitem altele și îi atribuim o semnificație. Prin urmare, scrisul nu transferă mecanic o experiență din memoria de scurtă durată în cea de lungă durată.

El ne poate ajuta să organizăm evenimentul într-o narațiune și să observăm legături care nu erau evidente. În timp, interpretarea experienței se poate schimba. Aceasta nu înseamnă că amintirea devine perfectă sau că durerea dispare, ci că persoana poate dobândi o perspectivă diferită asupra celor întâmplate.

Scrisul repetitiv, concentrat exclusiv asupra acelorași întrebări fără o schimbare de perspectivă, poate întreține ruminația. Claritatea nu rezultă doar din numărul paginilor, ci și din felul în care ne raportăm la ceea ce scriem.

De ce ajută uneori o scrisoare care nu va fi trimisă

O scrisoare netrimisă poate oferi un cadru în care o persoană formulează ceea ce nu a reușit să spună direct. Absența unei reacții imediate din partea destinatarului poate facilita exprimarea fără teama unui conflict.

Această tehnică este utilizată în unele forme de consiliere și psihoterapie, inclusiv în exerciții de autocompasiune. Nu reprezintă însă un tratament universal. Pentru unele persoane, scrierea despre o experiență foarte dureroasă poate intensifica temporar suferința.

Dacă exercițiul declanșează panică, amintiri copleșitoare sau o deteriorare persistentă a stării, este mai sigur să fie întrerupt și reluat, dacă este cazul, cu sprijinul unui specialist.

Este scrisul de mână superior tastării?

Un studiu publicat în 2024 a înregistrat activitatea cerebrală a 36 de studenți în timp ce scriau cu un stilou digital sau tastau cuvinte. Scrierea de mână a fost asociată cu tipare mai extinse de conectivitate cerebrală decât apăsarea tastelor.

Rezultatele pot avea implicații pentru învățare și pentru formarea literelor. Studiul nu a demonstrat însă că scrisul de mână reglează mai bine emoțiile sau oferă automat mai multă claritate decât tastarea. Participanții au scris cuvinte prezentate pe un ecran, nu jurnale despre experiențele lor.

Alegerea instrumentului poate depinde, așadar, de scop. Scrisul de mână încetinește ritmul și poate încuraja selecția informațiilor, în timp ce tastarea permite consemnarea rapidă a unui volum mai mare de idei. Metoda utilă este cea care îl ajută pe fiecare să reflecteze, nu cea declarată universal „mai bună”.

Scrisul poate transforma o experiență difuză într-o relatare pe care o putem examina. Puterea lui nu este misterioasă și nici nelimitată. Ea vine din efortul de a selecta cuvinte, de a identifica emoții și de a construi legături între idei.

Știați că?

Scrisul expresiv poate produce inițial o stare emoțională mai neplăcută, chiar dacă unele beneficii apar ulterior.

Etichetarea unei emoții și scrierea amplă despre o experiență sunt procedee diferite și nu trebuie confundate.

Surse:

https://www.frontiersin.org/journals/psychology/articles/10.3389/fpsyg.2024.1517235/full

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10853352

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17576282/

https://www.cambridge.org/core/journals/advances-in-psychiatric-treatment/article/emotional-and-physical-health-benefits-of-expressive-writing/ED2976A61F5DE56B46F07A1CE9EA9F9F

https://www.apa.org/news/podcasts/speaking-of-psychology/expressive-writing

Vă mai recomandăm să citiți și:

Manuscrisele vechi ascund un secret care nu este scris în cerneală, relevă noi cercetări

O absență colosală: cine lipsește din poveștile pentru copii scrise de AI?

Cititorii preferă poveștile scrise de oameni, dar le consideră mai bune pe cele generate de AI

Ce este dislexia? De ce nu are legătură cu inteligența și cum afectează, de fapt, cititul și scrisul