Cum mirosea Egiptul antic? Aromele pe care cercetătorii încearcă să le readucă la viață

Deși putem vedea statuile, templele și obiectele rămase din timpul Egiptului antic, o parte importantă a acestei lumi pare pierdută definitiv: mirosurile sale. Cercetătorii încearcă acum să le reconstituie prin analiza urmelor microscopice păstrate în vase funerare, sarcofage și corpuri mumificate.

În 2026, asemenea proiecte au revenit în atenție odată cu dezvoltarea „arheologiei mirosului”, un domeniu care combină chimia, arheologia, istoria și parfumeria. Scopul nu este realizarea unor parfumuri comerciale, ci înțelegerea felului în care oamenii trecutului foloseau și percepeau substanțele aromatice.

Una dintre cele mai cunoscute reconstituiri pornește de la balsamurile funerare folosite în urmă cu aproximativ 3.500 de ani pentru Senetnay, o femeie importantă de la curtea faraonului Amenhotep al II-lea.

Urmele păstrate în două vase funerare

Senetnay a trăit în jurul anului 1450 î.Hr. și a fost doica viitorului faraon Amenhotep al II-lea. Statutul său deosebit este indicat și de faptul că a fost înmormântată în Valea Regilor, loc rezervat în principal membrilor familiei regale și persoanelor apropiate curții.

Organele ei au fost păstrate în vase canopice. Două dintre acestea, destinate ficatului și plămânilor, se află în prezent la Muzeul August Kestner din Hanovra, Germania.

Cercetătorii au analizat urmele de balsam rămase în interiorul vaselor prin tehnici de cromatografie și spectrometrie de masă. Metodele permit separarea și identificarea compușilor chimici conservați în reziduuri extrem de mici.

Analizele au indicat prezența cerii de albine, a unor grăsimi sau uleiuri vegetale, a bitumului și a rășinilor provenite de la arbori. Printre acestea se numărau rășini din familia pinului și, posibil, rășină de larice, de Pistacia sau dammar.

Identificarea unor ingrediente rămâne probabilă, nu absolut sigură, deoarece numeroase substanțe naturale se modifică după mii de ani.

Două organe, două amestecuri diferite

Cercetătorii au descoperit că balsamurile din cele două vase nu aveau exact aceeași compoziție. Amestecul folosit pentru plămâni era mai complex decât cel destinat ficatului.

Diferența sugerează că îmbălsămătorii egipteni ar fi putut pregăti rețete distincte pentru anumite organe. Nu se știe însă dacă alegerea avea o explicație practică, religioasă sau era legată de statutul persoanei mumificate.

Complexitatea amestecurilor folosite pentru Senetnay arată, în orice caz, că procesul necesita cunoștințe despre proprietățile uleiurilor, cerurilor și rășinilor.

Unele ingrediente proveneau din afara Egiptului. Dacă prezența rășinii dammar va fi confirmată, aceasta ar putea indica legături comerciale cu regiuni îndepărtate din Asia de Sud-Est. Cercetătorii tratează însă această ipoteză cu prudență, deoarece markerii chimici identificați pot avea și alte origini.

Cum a fost refăcut mirosul

După identificarea ingredientelor, echipa a colaborat cu o specialistă în parfumerie pentru a crea o interpretare a mirosului balsamului. Au fost folosite substanțe moderne, sigure pentru public, alese astfel încât să se apropie de profilul aromatic sugerat de analize.

Rezultatul a fost descris ca un miros cald și intens, cu note de miere, rășini, lemn și condimente. Aroma a fost prezentată în cadrul unei expoziții dedicate Egiptului antic la Muzeul Moesgaard din Danemarca și a fost distribuită inclusiv prin cartonașe parfumate.

Reconstituirea nu reprezintă mirosul original în forma sa exactă. Cercetătorii nu cunosc proporțiile tuturor ingredientelor, modul complet de preparare sau felul în care acestea miroseau în urmă cu 3.500 de ani.

Este, mai curând, o interpretare olfactivă bazată pe dovezi chimice.

Parfumurile nu semănau cu cele de astăzi

În Egiptul antic, substanțele aromatice erau folosite pe corp, în locuințe, în temple și în ritualurile funerare. Ele puteau lua forma unor uleiuri parfumate, unguente, balsamuri ori amestecuri care erau arse asemenea tămâiei.

Nu semănau neapărat cu parfumurile lichide moderne, bazate în mare parte pe alcool. Ingredientele aromatice erau adesea amestecate cu uleiuri și grăsimi, care le fixau pe piele și le eliberau treptat mirosul.

Rășinile, smirna, tămâia, ceara de albine și diferite uleiuri aveau atât o funcție practică, cât și una ritualică. Mirosurile plăcute erau asociate cu puritatea și prezența divină, în timp ce descompunerea și mirosurile neplăcute reprezentau degradarea corpului.

Ce miros au mumiile astăzi

O altă cercetare, publicată în 2025 în Journal of the American Chemical Society, a analizat aerul din jurul a nouă corpuri mumificate păstrate la Muzeul Egiptean din Cairo.

Cercetătorii au folosit instrumente de laborator, dar și un grup de evaluatori instruiți să descrie mirosurile. Majoritatea mumiilor aveau note lemnoase, condimentate, dulci sau asemănătoare tămâiei. Unele prezentau și mirosuri râncede ori de mucegai.

Aceste arome nu trebuie confundate cu mirosul original al balsamurilor. Trecerea timpului, oxidarea, microorganismele și substanțele folosite de restauratori au modificat compoziția obiectelor.

Analiza mirosului poate oferi însă informații despre materialele funerare și despre starea de conservare a mumiilor, fără ca acestea să fie deteriorate prin prelevarea unor probe.

Reconstituirile nu ne permit să simțim Egiptul antic exact așa cum era. Ne ajută însă să înțelegem o lume în care aroma rășinilor și a uleiurilor avea un rol la fel de important precum imaginile pictate pe pereții templelor.

Știați că?

Balsamul folosit pentru plămânii lui Senetnay conținea mai multe ingrediente decât cel destinat ficatului. Descoperirea sugerează că îmbălsămătorii puteau folosi rețete diferite pentru organe diferite.

Unele dintre rășinile găsite în balsamurile egiptene proveneau de la arbori care nu creșteau în Egipt, dovadă că ingredientele funerare circulau pe rute comerciale îndepărtate.

Deși proveneau din perioade istorice diferite, majoritatea mumiilor analizate la Cairo prezentau încă mirosuri descrise drept lemnoase, condimentate sau dulci.

Pentru reconstituirea destinată muzeelor nu sunt folosite direct reziduurile antice. Parfumierii aleg ingrediente moderne care imită, în condiții de siguranță, profilul indicat de analizele chimice.

Surse:

https://apnews.com/article/mummy-scent-egypt-6f34a4cbb4bf180335310b5fcfb35a70

https://www.theguardian.com/science/2026/feb/28/archaeology-of-smell-time-machine-for-the-nose-museums

https://pubs.acs.org/jacsat/article/147/8/6633/3736502/Ancient-Egyptian-Mummified-Bodies-Cross

https://www.nature.com/articles/s41598-023-39393-y

Vă mai recomandăm să citiți și:

Mormântul „păstrătorului de secrete” din Egiptul Antic, descoperit la Saqqara

18 morminte din Egiptul Antic, cu zeci de limbi de aur, descoperite pe coasta Mării Mediterane

Ultima regină a Egiptului: Ce dezvăluie noile scanări radar despre mormântul pierdut al Cleopatrei?

Descoperirea care rescrie istoria: Noul Regat al Egiptului ar fi început mai târziu decât s-a crezut