Cine a fost la un pas să devină soția regelui Carol I și regină a României?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Istoria nu se dezvăluie întotdeauna în marile documente, în tratate sau în corespondența oficială. Uneori, un detaliu istoric se strecoară într-o conversație aparent banală, purtată departe de solemnitatea ceremoniilor. O întrebare pusă fără prea multă importanță poate deschide, astfel, drumul către o poveste necunoscută. Așa s-a întâmplat și în cazul lui Raul Bossy, aflat la începutul carierei sale diplomatice, la Roma. Într-o discuție cu regina Margareta, văduva regelui Italiei, Umberto I, diplomatul român avea să afle o istorie surprinzătoare legată de Carol I.

În noiembrie 1921, Raoul Bossy, un diplomat tânăr, era numit al doilea secretar al Legației României la Roma. Șeful misiunii era Alexandru Emanuel Lahovari, diplomat cu o îndelungată experiență și una dintre figurile importante ale diplomației românești de la începutul secolului XX.

Pentru Bossy, noul post însemna și intrarea într-o lume în care protocolul avea încă o importanță aparte. La Curtea Italiei, începutul anului era marcat de o ceremonie tradițională: de Anul Nou, reprezentanții diplomatici acreditați la Roma se prezentau in corpore în fața regelui Victor Emmanuel al III-lea și a reginei Elena, pentru a le transmite urările de bine ale statelor pe care le reprezentau.

Ceremonialul se desfășura după reguli precise. Membrii misiunilor diplomatice erau introduși în Sala Tronului în funcție de rangul și vechimea șefilor de misiune. În acest cadru solemn, Raoul Bossy l-a însoțit pe Lahovari și a avut prilejul de a fi prezentat familiei regale italiene.

Întâlnire cu regina Margareta: „E mai mult decât o Regină, e o mare doamnă”

După primirea la Regele Victor-Emmanuel și la Regina Elena, corpul diplomatic era transportat la Palazzo Margheritta, de pe Via Veneto, spre a prezenta urări de Anul Nou Reginei Mame Margareta. Aici, o conversație aparent nevinovată avea să scoată la iveală o poveste puțin cunoscută despre Carol I, regele României.

„Văduva lui Umberto I – povestește Raoul Bossy – îi fusese și vară primară, fiind și dânsa o Principesă din Casa de Savoia. Era în vârstă când am cunoscut-o, cu părul alb de tot, dar ținând-se dreaptă și cu un surâs veșnic pe buze. Avea un farmec deosebit, o amabilitate zâmbitoare, darul de a crea o atmosferă caldă cu cei pe care îi primea.

Comparația cu nora ei era izbitoare, și s-ar fi putut spune despre dânsa ce se spusese de Împărăteasa Eugenia a Franței: `E mai mult decât o Regină, e o mare doamnă`.

Dacă recepția la Quirinale era o datorie pentru diplomați, aceea de la Palazzo Margheritta era o adevărată plăcere. În cursul conversației sale cu noi, ne-a reamintit că fusese cerută în căsătorie de Domnitorul nostru, Carol I, și că ar fi fost cât pe aci să-l ia de soț… dacă între timp nu s-ar fi înfățișat alt pețitor mai cu greutate: principele moștenitor al Regatului italian. `După cum vedeți, era cât pe ce să vă fiu Regină`, încheie ea. `Dar a fost preferat vărul!`, observă Lahovari. `Ce vreți, e atât de rară situația când o Prințesă se poate mărita acasă, fără să se îndepărteze de familia sa!`”.

„În Carol I ar fi avut un soț mai credincios”

De atunci, la fiecare din audiențele la Regina Margareta, suverana le reamintea diplomaților români acest episod al tinereții ei.

În comentariul lăsat în memoriile sale, Bossy considera că, deși poziția de regină a Italiei era, în secolul al XIX-lea, mai prestigioasă decât cea de principesă a unui stat vasal precum România, alegerea lui Carol I i-ar fi oferit Margaretei un soț mai fidel și ar fi ferit-o de tragedia de la Monza, unde Umberto I a fost asasinat de un anarhist.

„Desigur că situația de Regină a Italiei era mai atrăgătoare, pe la mijlocul secolului trecut (al XIX-lea, n.r.), decât aceea de Doamnă a unui principat vasal la gurile Dunării dar, pe de altă parte, ar fi avut în Carol I un soț mai credincios – dacă nu mai vesel decât afemeiatul Umberto I și ar fi fost scutită de tragedia de la Monza (când a fost asasinat Suveranul de a cărei soartă își legase viața). (…)

Când s-a stins Regina Margareta și a fost pusă să odihnească alături de soțul ei în imensitatea rece a Panteonului, parcă a dispărut, o dată cu zâmbetul ei frumos, și lumina de căpătâi a Casei de Savoia și aceea a Italiei, sortită atâtor zbuciumări”, mai consemna Bossy.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Regina Maria, așa cum au văzut-o aliații României: mărturia care impresionează și astăzi

Maria Antoaneta: regina controverselor, între mit, ură și realitate

Ultima regină a Egiptului: Ce dezvăluie noile scanări radar despre mormântul pierdut al Cleopatrei?

Cine a fost Cleopatra dincolo de mitul seducției? O regină cultivată, o jucătoare politică redutabilă și o figură istorică mult mai complexă decât legenda