De ce expansiunea reală a Universului nu se potrivește cu datele noastre? Astronomii tocmai au elucidat misterul

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cercetătorii au descoperit un indiciu surprinzător care ar putea explica discrepanțele majore privind viteza de expansiune a Universului.

Câmpurile magnetice extrem de slabe, create la scurt timp după Big Bang, ar putea fi piesa lipsă din ecuația cosmologiei moderne, oferind totodată o fereastră către fizica energiilor extreme din universul timpuriu, scrie Sciencedaily.

Deși expansiunea universului este un fapt bine stabilit, comunitatea științifică se confruntă cu așa-numita „tensiune Hubble”, o neconcordanță majoră între cele două metode principale de măsurare a constantei Hubble.

Prima metodă, una indirectă, se bazează pe fluctuațiile fondului cosmic de microunde (lumina rămasă de la Big Bang) măsurate de telescoape precum Planck, indicând o viteză de aproximativ 67 km/s/mpc.

A doua metodă, directă, măsoară distanța până la galaxii îndepărtate folosind supernove de tip Ia și stele Cefeide ca „lumânări standard” (cu ajutorul telescoapelor Hubble și James Webb), obținând o valoare mai mare, de aproximativ 73 km/s/mpc. Deși diferența pare mică, ea este semnificativă din punct de vedere statistic și sugerează o omisiune în modelul standard.

Noi căi de înțelegere a primelor momente din istoria Cosmosului

Un nou studiu realizat de fizicienii Karsten Jedamzik, Levon Pogosian și Tom Abel explorează ipoteza câmpurilor magnetice primordiale.

Folosind simulări tridimensionale complexe ale plasmei primordiale, cercetătorii au analizat modul în care aceste câmpuri magnetice influențează recombinația, momentul în care protonii și electronii s-au unit pentru a forma atomii de hidrogen, făcând universul transparent.

Atragerea și împingerea particulelor încărcate de către câmpurile magnetice ar fi accelerat formarea hidrogenului, modificând aglomerarea materiei și, implicit, dimensiunea tiparelor observate în fondul cosmic de microunde.

Un indiciu surprinzător

Această ajustare schimbă valoarea dedusă a constantei Hubble, atenuând tensiunea dintre cele două metode de măsurare.

Rezultatele publicate în Nature Astronomy arată că datele observaționale favorizează prezența acestor câmpuri magnetice primordiale, având o intensitate de doar 5 până la 10 pico-Gauss.

Această valoare este suficientă nu doar pentru a explica diferențele de expansiune, ci și pentru a reprezenta „sămânța” din care s-au dezvoltat câmpurile magnetice uriașe observate astăzi în galaxii și roiuri galactice. Confirmarea definitivă a acestei teorii va deschide noi căi de înțelegere a primelor momente din istoria cosmosului.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum funcționează Universul? Fizicienii nu reușesc să ajungă la un acord!

Telescopul Spațial James Webb „a demascat” două galaxii extreme din Universul timpuriu

Forța secretă a materiei întunecate: ce efecte produce în Univers?

Test de cultură generală. Există o gaură în Univers?