Coada „aruncată” a unei șopârle străvechi s-a conservat în chihlimbar fosilizat de acum 100 de milioane de ani

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O bucățică de chihlimbar veche de aproximativ 100 de milioane de ani ascundea o descoperire neașteptată: coada „aruncată” a unei șopârle străvechi. Deși interiorul tulbure i-a făcut inițial pe cercetători să creadă că adăpostește o așchie de lemn sau o parte dintr-o insectă, doctorandul Dolev Fabrikant a observat că materialul era acoperit cu solzi. Era, de fapt, coada unei șopârle minuscule.

„Aproape că am sărit de pe scaun. Mi-am dat seama imediat că această mică fosilă ar putea deschide o fereastră extraordinară către trecut, ajutându-ne să înțelegem istoria uneia dintre cele mai răspândite strategii de supraviețuire în rândul reptilelor”, a declarat Leonidas-Romanos Davranoglou, de la Universitatea din Tel Aviv (Israel).

Aproximativ două treimi dintre speciile de șopârle își pot desprinde coada atunci când sunt amenințate de un prădător. Fenomenul, numit autotomie caudală, este întâlnit la familii de șopârle precum scincide, gecko și agame.

Cum își leapădă șopârlele coada?

Coada se desprinde fie între vertebre, fie în interiorul acestora, în puncte speciale numite planuri de fractură. Un mușchi sfincter contractat închide vasele de sânge, limitând pierderea de sânge, iar unele specii își acoperă rana cu un pliu de piele. Mecanismul apare și la șerpi și tuatara, dar lipsește la rude mai îndepărtate, precum crocodilii și țestoasele, ceea ce sugerează că a evoluat cu cel puțin 240 de milioane de ani în urmă.

Anumite caracteristici ale vertebrelor fosilei de reptilă Captorhinus sugerau deja că această strategie exista acum 280 de milioane de ani, în Permianul timpuriu. Alte fosile prezintă extremități ale cozii alcătuite din cartilaj, indicând că animalele își pierduseră coada și o regeneraseră în timpul vieții. Totuși, acestea nu erau rămășițele unei cozi desprinse, punctează IFL Science.

Coada „aruncată” a unei șopârle străvechi este cea mai veche dovadă cunoscută a acestei capabilități

Prin urmare, autorii noului studiu consideră că fosila din chihlimbar, datată la 99 de milioane de ani, reprezintă cea mai veche dovadă directă a autotomiei caudale.

Deoarece chihlimbarul, cu o lățime de aproximativ 18 milimetri, era prea tulbure pentru o examinare detaliată, cercetătorii au folosit tomografia computerizată pentru a obține imagini tridimensionale cu coada „aruncată” a unei șopârle străvechi.

„Această tehnică ne-a permis să examinăm structurile ascunse de chihlimbar fără să tăiem această piesă unică”, a explicat Ahmed Nasser, de la Institutul Volcani (Israel).

Scanările au dezvăluit un inel de țesut în jurul marginii secționate a cozii, asemănător celui întâlnit la șopârlele moderne, precum și modelul în zigzag al mușchilor specific cozilor desprinse.

Nu se poate stabili cu certitudine de ce șopârla și-a pierdut coada. O rană vizibilă sugerează un posibil atac al unui prădător, dar animalul ar fi putut și să-și prindă coada în rășina unui copac în timp ce se cățăra, reușind apoi să se elibereze.

Chihlimbarul provine din Myanmar, unde comerțul cu această rășină fosilizată a fost asociat cu preocupări legate de conflictele armate. Autorii afirmă că au cumpărat piesa de la un comerciant chinez în 2022, iar comerciantul susține că aceasta fusese extrasă la începutul anului 2017, înainte de data-limită folosită de unii paleontologi pentru a evita susținerea indirectă a conflictelor.

Studiul a fost publicat în revista Palaeontologia Electronica.

Vă recomandăm să citiți și:

Două fosile minuscule dezvăluie informații importante despre strămoșii furnicilor

O rudă a omului surprinzător de înaltă, descoperită în fosile vechi de 1,4 milioane de ani

Motivul pentru care picioarele oamenilor moderni sunt mult mai delicate decât cele ale neanderthalienilor

Cum au folosit aborigenii arta rupestră ca formă de rezistență în fața colonizării?