Războiul violent dintre supercoloniile de furnici din San Diego durează de zeci de ani, provocând anual moartea a milioane de exemplare. Deși se desfășoară la o scară minusculă, conflictul prezintă asemănări surprinzătoare cu războaiele dintre oameni. Protagoniștii sunt furnicile argentiniene (Linepithema humile), o specie originară din America de Sud, cunoscută pentru comportamentul teritorial și agresivitatea față de alte colonii.
Furnicile își folosesc antenele și semnale chimice pentru a recunoaște membrii propriului grup și pentru a identifica intrușii. Începând din secolul al XIX-lea, specia s-a răspândit accidental în întreaga lume prin intermediul transportului maritim. Populațiile ajunse în Europa, Japonia și alte regiuni proveneau dintr-un număr mic de exemplare, având astfel o diversitate genetică redusă. Din acest motiv, furnicile din cuiburi diferite se recunoșteau după miros și nu se atacau reciproc. Mai multe colonii, fiecare cu propriile regine, au ajuns astfel să formeze supercolonii uriașe.
Problemele au apărut atunci când aceste populații s-au întâlnit cu alte supercolonii care evoluaseră separat.
Potrivit unui studiu publicat în 2006 în revista Molecular Ecology, sudul Californiei găzduiește cinci supercolonii rivale. Cea mai mare controlează un teritoriu de aproximativ 1.000 de kilometri lungime de-a lungul coastei, în timp ce celelalte ocupă zone mai mici, de dimensiunea unor orașe.
Cercetătorii de la Universitatea din California, San Diego (SUA), au constatat că granițele dintre teritorii sunt foarte bine delimitate, uneori separate de doar câțiva metri. Întâlnirile dintre furnicile din tabere diferite se transformă frecvent în confruntări violente. Luptele au fost observate în 40% dintre vizitele cercetătorilor, fiecare provocând în medie aproximativ 15.000 de victime.
Într-o singură confruntare desfășurată lângă lacul Hodges, în nordul comitatului San Diego, au murit cel puțin 15 milioane de furnici lucrătoare, potrivit estimărilor realizate pe parcursul unui studiu de șase luni. La nivelul întregii regiuni, bilanțul cumulat ar putea ajunge la miliarde de exemplare.
Un aspect neobișnuit este că granițele dintre supercolonii aproape că nu s-au modificat în perioada observațiilor. Deși se deplasau ușor, niciuna dintre tabere nu reușea să câștige teren. Situația amintește de războiul de tranșee de pe Frontul de Vest din Primul Război Mondial, unde pierderile erau uriașe, dar linia frontului rămânea aproape neschimbată, scrie IFL Science.
Biologul Mark W. Moffett explica, într-un articol publicat în Scientific American în 2011, că furnicile argentiniene nu manifestă „efectul inamicului familiar”, prin care animalele teritoriale devin mai puțin agresive față de rivalii cunoscuți din vecinătate. În cazul altor specii, acest comportament poate duce la apariția unor zone-tampon și la încetarea conflictelor.
Furnicile argentiniene nu par să beneficieze însă de acest mecanism. În America de Sud, coloniile rivale se confruntă frecvent în câmpiile inundabile, iar luptele se întrerup doar atunci când cresc apele, fără ca rivalitatea să se încheie definitiv.
Aceste războaie nu au mai fost studiate academic de aproximativ 20 de ani, astfel că nu se știe dacă granițele s-au schimbat sau dacă vreuna dintre supercoloniile de furnici din San Diego a câștigat teren. Nici perspectivele unei eventuale păci nu sunt clare.
Ceva ciudat se întâmplă cu pisicile de pe o insulă japoneză
Greșelile banale care încurcă reciclarea. Ce nu trebuie aruncat în containerele pentru ambalaje
Animalul neașteptat care este rudă cu cea mai mică rasă de câini din lume