Prima pagină Cultura

Chushingura: Legenda celor 47 ronini

Nicu Pârlog 12.20.2013 | ● Vizualizări: 12054
Sabie de tip wakizashi folosită la seppuku     Sursa foto: Shutterstock + zoom
Galerie foto (7)

47 de războinici încercaţi, maeştri desăvărşiţi în mânuirea celebrelor arme albe ale panopliei medievale nipone, escaladează în linişte zidul unei fortăreţe. O tobă bate în inima nopţii anunţând încheierea misiunii răzbunătoare. Pe cei 47 de samurai îi aşteaptă acum moartea conform principiilor Codului Bushido, precum şi intrarea definitivă în etosul japonez. Povestea celor 47 este şi astăzi una dintre cele mai apreciate şi chiar venerate în întreaga istorie a samurailor. Aceasta deoarece întâmplarea a avut loc într-o perioadă istorică în care casta samurailor se străduia să-şi menţină valorile şi rostul. Căci erau vremuri de stagnare, izolare şi pacificare forţată care alterau însăşi identitatea castei războinice din societatea niponă.

 
 
Faptele


 
 
Chushingura, adică Comoara Vasalilor Credincioşi, în traducere directă, sau Ako Gishi (Povestea vitejilor din Ako), altă denumire sub care mai este cunoscută, se constituie în povestea, considerată exemplară, ideală chiar pentru comportamentul samurailor în viaţă şi în societate, deopotrivă.
 
În timpul Erei Tokugawa, Imperiul Soarelui Răsare era condus „de facto” de shogun, evident în numele şi sub binecuvântarea împăratului. În subordinea acestuiu shogun erau mai mulţi aşa zişi daimyo, adică mari nobili, stăpâni de pământuri. Fiecare daimyo era păzit de un contingent de samurai.
 
În anul 1701 împăratul Higashiyama şi-a trimis delegaţia imperială din Kyoto spre curtea shogunului din Edo (oraşul Tokyo de astăzi). Kira Yoshinaka servea ca maestru de ceremonii din partea shogunului. Doi tineri daimyo, Asano Naganori din Ako şi Kamei Sama din Tsumano erau în Edo, fiind desemnaţi să primească convoiul imperial.
 
Desen de epocă cu un ritual seppuku    Sursa foto: Shutterstock
 
Kira fusese numit să-i pregătească pe cei doi nobili în eticheta curţii. Conform obiceiului, cei doi nobili i-au oferit la început mici cadouri lui Kira. Acesta, un om cu antecedente în corupţie, a fost nemulţumit de cadouri. Nu a durat mult până când a început să-i trateze dispreţuitor pe cei doi nobili războinici, atitudine care i-a umplut de furie pe aceştia. Kamei a fost iniţial atât de furios încât a vrut să-l ucidă pe loc de Kira, dar prietenul său Asano, i-a cerut să se calmeze.
 
Temându-se totuşi mai mult de shogunul pe care îl servea, decât de sfaturile lui Asano, Kamei l-a mituit în secret pe Kira cu o mare sumă de bani cumpărându-i astfel bunăvoinţa. Om hain, cu caracter pricinos, Kira a continuat în schimb să-l jignească pe Asano, până când tânărul daimyo nu a mai rezistat.
 
Într-o zi, pe când se aflau în sala centrală a edificiului, Kira i-a strigat lui Asano că este „un ţărănoi brutal, lipsit de orice maniere”. Asano şi-a pierdut cumpătul şi a scos sabia cu gândul să-i dea o lecţie lui Kira. Cu toate că doar l-a crestat superficial pe obraz, Asano tocmai săvârşise un păcat de neiertat în rigida lume a etichetei imperiale japoneze. Legile stricte date de shogun interziceau oricui să scoată sabia în interiorul zidurilor castelului din Edo. Cu toate că avea vârsta de doar 34 ani, nobilul Asano s-a văzut obligat să se sinucidă prin seppuku.
 
Vărful unei săbii de samurai, faimoasa katana    Sursa foto: Shutterstock
 
După moartea lui Asano, shogunul i-a confiscat toate pământurile şi bunurile, lăsându-i familia în sărăcie şi pe cei 47 de samurai, fără nicio sursă de venit. Aceştia s-au văzut deci, reduşi la statutul de ronin, samurai vagabond, sărac, care era obligat să-şi ofere oricui serviciile de luptător într-o perioadă în care nu mai erau conflicte armate, deci nimeni nu mai avea nevoie de samurai. 
În mod obişnuit, într-o asemenea situaţie, cei 47 de samurai trebuiau să se sinucidă şi ei alături de Asano, pentru a-şi însoţi în moarte stăpânul conform regulilor Codului Bushido.
 
 
Răzbunarea samurailor
 
 
Cu toate acestea, cei 47 s-au sfătuit şi au decis să ignore codul de legi după care trăiseră o viaţă întreagă. Au ales în schimb să trăiască pentru a răzbuna provocarea ordinară şi laşă care a dus la moartea lui Asano.
 
Conduşi de Oishi Yoshio, cei 47  de samurai au jurat în secret să nu aibă linişte până nu-l ucid cu orice preţ pe Kira. Conştient totuşi de repercursiunile faptei sale, şi temându-se de samuraii care au plecat furioşi după ce Asano s-a sinucis, Kira şi-a sporit măsurile de siguranţă trecând la fortificarea castelului său şi la angajarea suplimentară a unor noi gărzi de corp.
 
Doar că pentru cei 47 războinici nimic nu era mai dulce decât aşteptarea clipei răzbunării, oricât de mult timp ar fi necesitat asta. Pentru a-i risipi grijile lui Kira care deja îşi pusese oamenii să-i supravegheze, samuraii lui Asano s-au răspândit în imperiu angajându-se în slujbe diverse de la gărzi de corp şi profesori de Ken-jutsu (Arta japoneză a luptei cu sabia) la comercianţi şi ţărani. Unul dintre cei 47 a ajuns chiar să se însoare cu fiica arhitectului care i-a construit castelul lui Kira.
 
Stampă Ukio-e care reprezintă momentul în care cei 47 de samurai şi-au îăndeplinit răzbunarea şi erau opriţi pe drum de săteni care-i invitau să bea şi să mănânce    
 
Oishi în persoană s-a apucat de băut, cheltuindu-şi banii pe prostituate, imitând astfel perfect omul dezamăgit şi decăzut care vroia să pară. Înainte de acestă transformare, Oishi a divorţat, după care şi-a trimis soţia şi copii departe pentru a nu-i expune în niciun fel. Cu toate acestea fiul său cel mare a ales să rămână în compania tatălui.
 
Când zăpada a început să se aştearnă în zorii zilei de 14 decembrie 1701, cei 47 de samurai hoinari s-au întâlnit în satul Honjo de lângă Edo pentru a-şi pune la punct ultimele detalii ale acţiunii.
 
Oameni oneşi până la capăt, samuraii i-au avertizat pe vecinii lui Kira cu privire la intenţiile lor, după care au înconjurat reşedinţa acestora echipaţi cu scări, frânghii, berbeci de rupt porţile şi, bineînţeles arme. O parte din ronini a escaladat zidul, după care au doborât şi legat gărzile. La semnalul tobei, ceilalţi ronini au asaltat reşedinţa din spate şi din faţă.
 
Samuraii care-l păzeu pe Kira au fost surprinşi în somn, fiind ucişi pe loc. Kira s-a trezit îngrozit şi a ţăşnit afară, alergând aproape gol prin zăpădă pentru a-şi scăpa viaţa. Roninii lui Asano i-au răscolit casa şi acareturile timp de aproape o oră, găsindu-l în cele din urmă pe Kira tremurând în spatele unui depozit de cărbuni.
 
Recunoscut după cicatricea de pe obraz lăsată de sabia lui Asano, Kira îşi aştepta soarta. Oishi, samurai până la capăt, a îngenuncheat în faţa lui Kira şi i-a oferit aceeaşi sabi scurtă wakizashi folosită de Asano când a fost obligat să-şi ia viaţa, îndemnându-l astfel să-şi facă singur seppuku, pentru a ieşi totuşi în mod onorabil din viaţa plină de păcate pe care o dusese.
 
Desen de epocă cu samurai şi echipamentul lor militar specific    Sursa foto: Shutterstock
 
Oishi a înţeles rapid că terorizatul Kira nu avea curajul de a-şi lua singur viaţa.
Roninul s-a uitat în jur la tovarăşii săi. Cei 46 de războinici erau cu toţii acolo, niciunul dintre ei nu murise, dar reuşiseră să ucidă circa 40 de oameni din gărzile lui Kira. Doar patru dintre credincioşii samurai ai lui Asano erau răniţi superficial.
 
Găsind încuviinţare în privirile reci şi mute ale camarazilor, Oishi a ridicat sabia şi a lovit o singură dată. Capul lui Kira s-a rostogolit înroşind zăpada, iar trupul a început să i se zbată spasmodic de câteva ori. Oishi a ridicat capul lui Kira, şi alături de cei 46 de ronini s-a îndreptat spre mormântul lui Asano unde au depus trofeul însângerat. 
Răzbunarea fusese îndeplinită dar lucrurile nu aveau să se sfârşească aici.
 
 
Intrarea în legende
 
 
După ce capul lui Kira a fost aşezat în faţa mormântului celui pe care îl dezonorase, cei 47 ronini s-au aşesat pur şi simplu şi au aşteptat în linişte şi pace să fie arestaţi. Ştiau perfect ce-i aştepta şi nu aveau nimic împotrivă. Educaţi şi formaţi în spiritul Bushido, pentru ei modul în care îşi trăiseră vieţile era tot ce conta.
 
După ce Bafuku –Curtea Shogunală le-a decis soarta, roninii au fost despărţiţi în patru mari grupe şi găzduiţi în sânul familiilor de daimyo Hosokawa, Mari, Midzuno şi Matsudaira. În scurt timp toată Japonia aflase de fapta lor, şi toţi vorbeau la superlativ despre onoarea, credinţa şi curajul lor.
 
Roninii deveniseră eroi naţionali încă din timpul vieţii, pentru credinţa lor în perceptele Codului Bushido şi expresia extremă a loialităţii de care au dat dovadă. Mulţi niponi, fie ei săraci sau bogaţi sperau pe această cale ca roninii să fie cruţaţi. 
 
Pictură tradiţională niponă d etip Ukio-E care reprezintă momentul în care Asano l-a atacat pe Kira    Sursa foto: Shutterstock
 
Cu toate că shogunul în persoană vroia să-i graţieze, toţi consilierii săi i s-au opus vehement declarând că legea trebuia neapărat aplicată, altfel se puteau crea precedente periculoase pentru ordinea socială din acele vremuri.
 
Prin urmare, pe data de 4 februarie a anului 1702, celor 47 de ronini li s-a ordonat să se sinucidă ritual prin seppuku. Războinicii erau de fapt fericiţi, căci aveau ocazia să iasă din viaţă în cel mai onorabil mod....
 
Cu toate că familiile de nobili care-i găzduiau sperau încă la minunea unui decret salvator, la lăsarea serii cei 47, însoţiţi de fiul cel mare în vârstă de doar 26 ani al lui Oishi, şi-au infipt săbiile wakizashi în abdomene într-un ultim gest. Roninii au fost apoi incineraţi, iar cenuşa lor a fost îngropată în apropiere de templul Sengakuji din Tokyo.
 
Din acel moment, până în zielele noastre, mormintele lor au devenit locuri de pelerinaj pentru toţi japonezii. Primul pelerin aici a fost samuraiul care l-a lovit cu piciorul pe Oishi pe când acesta făcea pe beţivul căzut pe străzi. Samuraiul şi-a cerut scuze, a ţinut un moment de reculegere după care şi-a făcut singur seppuku în onoarea lui Oishi. Pentru a calma masele, shogunul a decis donarea unei zecimi din pământurile lui Asano către fiul său.
 
Mormintele celor 47 de ronini din Tokyo    
 
În tot timpul Perioadei Edo, şi chiar în Perioada Modernă când Japonia era în pace, legenda celor 47 de ronini a ţinut viu spiritul samurailor în rândul populaţiei nipone.
 
Drept rezultat, Chushingura a fost transpusă în mii de piese de teatru Kabuki No, spectacole de păpuşi de tip Bunraku, benzi desenate, romane şi mai târziu seriale de televiziune şi nenumărate filme. Legenda lor continuă şi astăzi, ca un arc peste timpurile în care era mai important cum trăieşti decât cum mori şi moartea se contopea cu viaţa în cele mai bizare modalităţi imaginabile.
 
 

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI