„Spovedania unui valet”, de Corneliu Ştafanache, ”cartea unui învingător printre învinşii, atât de numeroşi, ai unei epoci din trecutul nostru recent”

În urmă cu mai bine de nouă ani, tânărul (pe atunci) critic ieşean Bogdan Creţu publica în rubrica deţinută în Ziarul de duminică un articol foarte interesant despre scriitorul ieşean Corneliu Ştefanache. De numele lui Corneliu Ştefanache, menţiona criticul, se leagă măcar o ctitorie pe care cultură ieşeană i-o datorează: cea mai bună serie postbelică a revistei Convorbiri literare, pe care a construit-o, în vremuri deloc prielnice liberalismului gazetăresc, în perioada când i-a fost redactor şef, din ianuarie 1972 până în martie 1976. Marele merit al prozatorului fusese acela de a avea curajul să parieze pe o echipă de critici tineri, cu vervă şi mult mai puţin dispuşi la compromis. „Spre deosebire de alte persoane din funcţiile-cheie ale epocii apuse în 1989 – mai spunea criticul -, el nu a fost un ticălos. Dimpotrivă, a facut mult bine, chiar punându-şi pielea la bataie. Am admirat şi discreţia sa de după 1990. S-a izolat, a preferat să rămână în umbră, să-şi facă treaba la Biblioteca Centrală, să nu intre în polemici inutile. A refuzat funcţii politice, diplomatice sau pur onorifice”, scrie Mediafax.

Despre Corneliu Ştefanache se spunea în acea vreme că are un roman în manuscris, aparent mai bun decât tot ce scrisese până atunci. Corneliu Ştefanache (1923 – 2009) n-a fost un mare prozator, doar unul important. A publicat mult, a obţinut şi ceva premii. Romanul despre care se vorbea în anii dinaintea morţii sale şi la care a pigulit îndelung a apărut acum şi este cel pe care îl prezentăm. A fost lansat la începutul acestei veri, în prezenţa fiicei autorului, Irina Guihard-Ştefanache, stabilită în Franţa. Este povestea unui băiat ajuns la un orfelinat, de unde este extras de serviciile de securitate şi pregătit să fie spion, care, printr-o întâmplare salvează viaţa preşedintelui şi ajunge unul dintre valeţii acestuia. O carte despre lumea comunistă împărţită radical în două, de o parte nomenclatura opresivă şi îndestulată cu de toate, de cealaltă, oamenii simpli lipsiţi de tot. Eroul oscilează între aceste lumi şi sfârşeşte într-o chilie de călugăr, unde scrie două caiete de confesiuni care sunt substanţa romanului.

• Charles Richter, iniţiatorul celebrei scări de magnitudine Richter, a devenit seismolog dintr-o „eroare”
• Test de cultură generală. Care e cel mai mic oraș din România?

„Povestea celui care se spovedeşte în > romanului – scrie criticul Ioan Holban – începe, semnificativ, cu imaginea chiliei, ultima ipostază a spaţiului carceral, cum se va vedea, în contrastul violent, dar şi în complementaritatea peisajului ghicitei libertăţi cu configuraţia lăuntrului fiinţei care se mărturiseşte. (…) > este cartea unui învingător printre învinşii, atât de numeroşi, ai unei epoci din trecutul nostru recent”.

Corneliu Ştefanache – „Spovedania unui valet”. Cuvânt însoţitor de Ioan Holban. Editura Junimea, colecţia Ficţiune şi infanterie. 236 pag.