Alfred Hitchcock: „Fac filme ca să scap de propriile frici”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Nu-i așa că atunci când auziți „Hitchcock” vă gândiți automat la filmul „Păsările” și, invers, atunci când auziți „Păsările” vă apare automat în minte numele „Hitchcock?”

Maestrul suspansului, Alfred Hitchcock (n.1899 UK – d.1980 SUA) a fost un om dispus să se joace și să reinventeze clișeele din filmele horror ale vremii pentru a crea ceva cu totul nou și șocant.

„Groaza” din filmele zilelor noastre se datorează în mare parte domnului Hitchcock, tocmai pentru refuzul său de a se conforma regulilor comune din producțiile cinematografice realizate în perioada în care a trăit și s-a format ca regizor.

Despre „Psycho”

Alfred Hitchcok este cel care a schimbat soarta filmului de groază pentru totdeauna, odată cu producțiile asupra cărora și-a pus amprenta printr-un stil propriu, inovator și unic. Hitchcock este sinonim cu istoria cinematografică. Deși mare parte a filmelor sale a intrat adesea în categoria thriller, Hitchcock a mizat pe îndrăzneală și împins lucrurile mult mai departe creând o serie excelentă de filme care se pot numi „de groază”.

„Psycho”, capodopera cinematografică pe care Hitchcock a realizat-o în 1960, despre un obsedat care ucide femei, este poate cel mai faimos film al său, unul dintre marile lui succese. În multe privințe, „Psycho” a revoluționat modul în care au fost realizate mai apoi filmele și a avut un impact și o influență deosebit de semnificative asupra genului filmelor de groază. Este filmul care a șocat și încă mai șochează publicul aflat la prima vizionare.

Interesant este cum a lucrat Hitchcock la realizarea lui. A cumpărat întâi, cu 9000 de dolari, drepturile asupra cărții care i-a inspirat scenariul, după care a încercat să ia de pe piață cât mai multe dintre exemplarele romanului pentru a-i împiedica pe cititori – posibili spectatori ai viitorului film al său – să afle ce se întâmplă în carte și care este deznodământul.

Odată cu Hitchock a fost reinventată și redefinită noțiunea de horror. Dacă până la el, filmele de groază erau reprezentate de personaje ce întruchipau bestii sau monștri veniți din alte lumi, odată cu el groaza va însemna ororile de care este capabil omul.

„După mine, Psycho trebuia să fie o comedie. Sinistră. Dacă vreți un film terifiant de-al meu, acela este Păsările!”, spunea Hitchcock.

Ce magii a făcut Hitchcock?

„Psycho” a fost unic pentru timpul său, a depășit niște limite a ceea ce se putea afișa pe ecran, la acea vreme. A fost primul film în care o femeie a apărut aproape dezbrăcată. Uciderea în film a personajului Marion Crane (rol interpretat de Janet Leigh), în timp ce ea se răsfăța la duș, a fost considerată aproape o blasfemie, încât publicul și criticii s-au dat un pas înapoi și și-au pus mâinile la ochi uimiți, înspăimântați de îndrăzneala lui Hitchcock. Iar scena dușului a fost atât de credibilă pentru unii, încât au fost siguri că au văzut mai mult din corpul lui Janet Leigh decât a fost vizibil în film, de fapt.

Depășind limitele a ceea ce era considerat atunci potrivit pentru a fi afișat în fața camerei, Hitchcock și-a șocat publicul ale cărui așteptări erau comune și tradiționale. „Psycho” i-a încântat și deranjat, în același timp, pe mulți dintre spectatorii săi, dar cu toate acestea a continuat să fie cel mai de succes film al lui. Iar oamenii au fost atât de atrași de controversele pe care le-a iscat această producție hollywoodiană, încât au luat cu asalt sălile de cinema pentru a trăi și ei experiența numită „Psycho”.

Pasionat de trenurile cu aburi

Dar Alfred Hitchcock nu a fost doar un excelent regizor, ci și un vizionar și un bun cunoscător al naturii umane și al nevoilor spectatorului său. El a înțeles foarte bine faptul că publicul dorea ca din confortul scaunelor de la cinema să experimenteze violență și șoc. Așa că le-o oferit oamenilor exact ceea ce voiau și aveau nevoie să vadă.

Sir Alfred Joseph Hitchcock (n.1899 Leytonstone, Londra – d.1980 Bel Air, California), a fost unul dintre adevărații maeștri ai cinematografiei. Regizor și producător de film, a făcut mai bine de 50 de filme, șase dintre producțiile sale fiind nominalizate la Oscar, potrivit Britannica.

În copilărie, era fascinat de locomotivele cu aburi și de călătorii, dar cum părinții nu aveau o situație materială bună, nu i-au putut satisface plăcerea de a călători cu trenul, astfel că Hitchcok își făcuse obiceiul de a citi mersul trenurilor și, memorând orele la care acestea aveau să treacă prin gară, mergea să le admire și să le audă șuierând odată ce veneau sau plecau spre destinații necunoscute lui. Frecvent prezente în filmele sale, trenurile și căile ferate au reflectat, cu siguranță, esența amintirilor sale.

Filme de box office, niciun Oscar

Primele sale experiențe legate de cinematografie au avut loc în 1920, când Hitchcock făcea, ocazional, afișele companiei Famous Players Lasky. Încet, dar sigur, pătrundea în industria filmului, ajungând să lucreze ca monteur, regizor artistic și scenarist în producțiile lui Donald Crisp și Hugh Ford. Și-a început cariera în Statele Unite ale Americii în anul 1940, odată cu adaptarea romanului „Rebecca”, al scriitoarei Daphne Du Maurier.

Filmul lui Hitchcock a fost o senzație a marelui ecran, obținând 11 nominalizări la Oscar. Deși aportul lui Hitchcock în cinematografia universală a fost unul revoluționar, având o carieră bogată în filme de o valoare artistică deosebită, niciun film al lui Hitchcock nu a fost premiat vreodată cu un Oscar. Totuși, în 1967 a fost distins cu marele premiu al Academiei de Film, primind un Oscar Onorific pentru întreaga sa carieră, ocazie pe care Hitchcock a marcat-o prin ceea ce avea să devină unul dintre cele mai scurte discursuri din istoria premiilor Oscar. A spus doar: „Mulțumesc. Foarte mult, într-adevăr”.

Soția, colaboratorul său cel mai apropiat

Deși a lucrat cu multe din numele de top de la Hollywood, cu profesioniști, cea mai de încredere persoană, consilierul lui de bază a fost soția lui Hitchcock, Alma Reville. Cei doi s-au căsătorit în 1926, după ce s-au cunoscut și au lucrat împreună la Famous Players-Lasky, ulterior Alma devenind scriitoare, asistent de scenarist, regizor și editor în zeci de filme semnate de Hitchcock.

Cenzura îi crea probleme

A intrat deseori în conflict cu direcția de cenzură de la Hollywood, având chiar o strategie de a-i distrage pe reprezentanții acestui departament de la scenele pe care Hitchcock dorea să le păstreze în mod deosebit. Prin urmare, introducea în filmele sale, în mod intenționat, scene foarte brutale sau cu un grad crescut de nuditate, știind că acestea vor fi atrage imediat cenzorilor.

„Păsările” (1963), unul dintre cele mai populare filme ale lui Hitchcock, reprezintă cel de-al 48-lea lungmetraj al regizorului și a fost inspirat de povestea omonimă a romancierei britanice Daphne du Maurier, dar și după o experiență personală a regizorului. Într-o seară, pe când se afla la casa lui din Scotts Valley, o mulțime de păsări cu un comportament ciudat au invadat întreaga zonă. Au fost necesari trei ani de pregătiri pentru acest film, fiind antrenate mii de păsări, printre care corbi, pescăruși, porumbei și vulturi. „Păsările” a fost realizat în colaborare cu MGM, Disney și Universal.

Una dintre capodoperele lui Hitchcock

„Am folosit toate facilitățile fiecărui studio din Hollywood. Am colaborat cu oameni geniali, printre care și Ub Iweks, specialist în efecte speciale. Dar atunci, Academia Americană de Film a dat premiul lui Cleopatra”, declara Hitchcock. 371 de efecte speciale au fost prezente în film, producția americană a fost considerată una dintre capodoperele lui Hitchcock și a avut încasări de aproape 12 milioane de dolari.

Alfred Hitchcock a murit la 29 aprilie 1980, la vârsta de 80 de ani, în urma unei insuficiențe renale.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Grace Kelly, eroina perfectă a lui Alfred Hitchcock care a sfârșit într-un mod tragic

Marilyn Monroe, cea mai sexy blondă din istorie, dar poate și cea mai tristă

Marilyn Monroe, o legendă a cinematografiei americane

Ava Gardner, o viață aventuroasă și plină de iubiri eșuate