Regina Jonas, prima femeie hirotonită rabin. „Dumnezeu a plantat în inima noastră aptitudini și o vocație fără să ne întrebe despre sex”

Regina Jonas (1902, Germania – 1944, Polonia) a fost prima femeie care, în 1935, a fost hirotonită rabin. Jonas a fost închisă timp de doi ani în Theresienstadt (Terezín), lagărul-ghetou pentru evreii cu „merite speciale” și pentru cei în vârstă.

Prin destinul ei, Regina Jonas a devenit un simbol al tuturor acelor femei care, împotriva sorții, și-au urmat visele, corindu-și noi drumuri în viața evreiască, povestea ei fiind o mărturie a spiritului nestăvilit și a determinării femeilor de a deveni lideri spirituali, indiferent de normele și așteptările societății.

• Cum a revoluționat Eddie Van Halen muzica rock? Unul dintre cei mai mari chitariști din istorie
• Test de cultură generală. Cum rămâne aprinsă torța Olimpică?

Regina Jonas s-a născut la Berlin, la 3 august 1902, într-o familie religioasă care după moartea tatălui copilei, în 1913, a întâmpinat mari probleme financiare.

Singura studentă la seminarul pentru rabini

Pentru a se putea întreține pe ea, pe mama și pe fratele ei, Jonas s-a pregătit pentru o carieră de profesoară, în 1924 obținând atestatul de cadru didactic, și imediat după aceea începând să predea în școlile secundare de fete.

În aceeași perioadă, Regina Jonas a decis să urmeze și cursurile în cadrul Hochschule für die Wissenschaft des Judentums (Academia pentru Știința Iudaismului) din Berlin, un seminar destinat formării rabinilor liberali și a educatorilor, Regina fiind singura femeie studentă a instituției.

Lupta cu prejudecățile timpurilor ei

Ca unică femeie înscrisă la Academie, Jonas era pe deplin conștientă de faptul că avea să se lovească de prejudecățile vremii, de reacțiile potrivnice și ideile care nu acceptau posibilitatea ca o femeie să devină rabin. Drept urmare, în 1930, a scris o teză halahică intitulată „Poate o femeie să ocupe funcția de rabin?”, concepută fix în scopul de a înfrunta și confrunta argumentele tradiționale care veneau în sprijinul ideii de a interzice femeilor să devină rabini. În lucrarea sa, Regina Jonas susținea că tradiția iudeo-creștină era patriarhală, nu din cauza unor adevăruri teologice, ci mai degrabă a unor factori sociali și istorici care acum erau în mod clar depășiți și, deși în mod tradițional dominată de bărbați, androcentrică și discriminatorie, aceste elemente erau separabile de iudaism. Prin urmare, scria Jonas, pentru a rămâne o credință vitală, iudaismul trebuia să exploateze imensele energii spirituale și ale femeilor care compuneau comunitatea.

Cu siguranță, femeile avuseseră roluri proeminente în iudaism, înainte, inclusiv ca cercetători și profesori.

În Marea Britanie, Lily Montagu (1874-1963), asistentă socială evreică, a fost cunoscută pentru faptul că a cofondat Sinagoga Liberală din Londra, în 1902, opt ani mai târziu vizitând Berlinul și vorbind de la amvonul unei sinagogi în cadrul reuniunii din oraș a Uniunii Mondiale pentru Iudaismul Progresist. Deși nu există date clare, este posibil ca Jonas să fi participat la această întâlnire care, probabil, a reprezentat un moment de mare inspirație pentru ea.

„Dumnezeu nu asuprește nicio ființă umană”

Într-un interviu pe care Regina Jonas l-a oferit în 1939 unei publicații elvețiene pentru femei, aceasta spunea: „Am ajuns la profesia mea din convingerea religioasă că Dumnezeu nu asuprește nicio ființă umană, considerând că bărbatul nu conduce femeia și nu ocupă o poziție spirituală de supremație asupra ei. Am ajuns să aleg această profesie din perspectiva egalității spirituale finale și complete între sexe, care au fost create de un Dumnezeu drept și milostiv”.

Cu mult înintea vremurilor în care a trăit Regina Jonas, Osnat Barzani, o învățătoare și profesoară evreică kurdă din anii 1600, și-a asumat roluri rezervate în mod tradițional bărbaților, la fel cum au făcut și diverse femei din America secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

„Dumnezeu a plantat în inima noastră aptitudini și o vocație fără să ne întrebe despre sex. Prin urmare, este de datoria bărbaților și a femeilor deopotrivă să lucreze și să creeze în funcție de abilitățile date de Dumnezeu”, spunea Jonas.

Planurile i-au fost date peste cap

Însă planurile tinerei cu ambiții atemporale au fost date peste cap. Rabinul sub îndrumarea căruia studia, care o susținea și care-i notase teza cu un calificativ pozitiv, a murit brusc, înainte de a o putea hirotonisi și, cu toate că acesta nu era singurul protector al Reginei Jonas, nimeni altcineva nu a dorit să facă acest pas și să o hirotonisească până la sfârșitul lui 1935, când rabinul liberal Max Dienemann din Offenbach a fost de acord să o facă. După examinare, Dienemann a scris pe diploma ei că Regina a trecut cu bine examenul pe care i l-a dat, dovedind că are cunoștințele necesare de drept religios, concluzionând că poate servi ca rabin. Declarațiile lui Max Dienemann au fost nu doar curajoase, dar au reprezentat un moment istoric, spulberând un plafon conceptual vechi de aproape 2000 de ani și creând multe controverse.

„Inima ei este cu Dumnezeu și cu Israel și … își dăruiește sufletul scopului pe care și-l propune. Este temătoare de Dumnezeu și, întrucât a trecut examenul pe care i l-am dat în materie de halakha, atest că este capabilă să răspundă la întrebări de halakha și că merită să fie numită în funcția de rabin. Și fie ca Dumnezeu să o susțină, să fie alături de ea și să o însoțească pe toate căile ei.”

Conștient de faptul că mentalitățile erau în mare parte potrivnice acestui eveniment și că oamenii nu se vor schimba peste noapte, pentru a-i ușura existența și misiunea, Max Dienemann a sfătuit-o inițial pe Regina să nu folosească deocamdată titlul de „rabin” – deoarece majoritatea rabinilor liberali germani nu erau încă pregătiți ca o femeie să servească o congregație sub această titulatură – însă atitudinile pozitive pe care le-au manifestat cei din jurul ei i-au dat curajul de a se prezenta în public ca „Rabbinerin Jonas”.

Nicio sinagogă nu a vrut să o angajeze

Jonas a început să predea în Berlin, însă nicio sinagogă nu a vrut să o angajeze, astfel că s-a alăturat Comunității Evreilor din oraș ajutând la îngrijirea evreilor din spitale și azilele de bătrâni, iar mai târziu și-a găsit de lucru într-o închisoare de femei.

Prin ambițiile sale, Jonas nu căuta să reformeze ori să revoluționeze iudaismul, ci mai degrabă să promoveze tradițiile evreiești și să contracareze tendințele asimilaționiste care, în opinia ei, amenințau supraviețuirea religiei.

Păreri pro și contra

Iar în timp ce unii îi lăudau dezideratele și curajul, descriind-o ca fiind o voce foarte puternică, autoritară, pioasă, devotată și serioasă, alții o considerau prea stridentă sau chiar excentrică, astfel că unii rabini de sex masculin s-au opus să-i acorde amvonul în sinagogi.

În vreme ce statutul și cariera Reginei Jonas luau avât, deși cu unele piedici presărate în cale, problema cea mare abia se ivea. Evreii din Germania începeau să fie persecutați și excluși din societatea germană. Dar în vreme ce unii dintre rabini fugeau din calea nemților, Regina Jonas a dobândit notorietate vizitând și susținând comunitățile rabinilor care plecaseră.

Pericolul nazist

La începutul lui noiembrie 1942, Jonas și mama sa au fost deportate în lagărul de concentrare Theresienstadt din Cehoslovacia, în fișa ei de deportare fiind identificată ca „rabin de sex feminin”, dosarul conținând, de asemenea, și teza ei de doctorat.

În lagăr, înainte să fie ucisă, Regina Jonas a lucrat pentru Viktor Frankl, un psihiatru care, mai târziu, a devenit faimos odată cu publicarea romanului autobiografic „Omul în căutarea sensului”.

A fost deportată la Auschwitz la 12 octombrie 1944

Tot în lagăr, Jonas îi întâmpina pe nou-sosiți, ajutându-i să se „cazeze”, dar mai ales sprijinindu-i moral. Mulți dintre ei, sub presiunea circumstanțelor, aveau gânduri suicidale. Regina Jonas ținea regulat predici rabinice prin care îi îndemna pe prizonieri să găsească un sens în viața lor, chiar și în acele condiții nefaste și fără perspective.

Jonas a fost deportată la Auschwitz la 12 octombrie 1944 și se crede că a fost ucisă în ziua în care a ajuns, pe 14 octombrie.

Regina Jonas este comemorată la Theresienstadt, la Yad Vashem, memorialul victimelor Holocaustului din Israel și la Muzeul Evreiesc din Berlin, iar astăzi, femeile rabin din întreaga lume o recunosc ca fondatoare a meseriei lor.

Surse:

https://www.nytimes.com/2022/08/19/obituaries/regina-jonas-overlooked.html

https://www.encyclopedia.com/women/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/jonas-regina-1902-1944

https://aboutholocaust.org/en/facts/who-was-rabbi-regina-jonas-and-why-was-she-murdered-in-auschwitz-in-1944

Vă mai recomandăm să citiți și:

Bertha von Suttner, prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru Pace

Bobbi Gibb, prima femeie care a alergat la Maratonul din Boston

Valentina Tereșcova, prima femeie care a ajuns în spațiu

Elizabeth Blackwell, prima femeie medic din SUA