Muzeul care găzduiește cele mai multe artefacte și opere de artă furate

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

London British Museum, un bastion al istoriei umane care se mândrește cu peste 8 milioane de artefacte, a fost acuzat de proeminentul avocat pentru drepturile omului și fost judecător de apel al ONU Geoffrey Robertson QC ca fiind „cel mai mare primitor din lume de bunuri furate”. Acuzația, detaliată în controversata carte din 2019 a lui Robertson „Who Owns History?”, a reapărut pe fondul unei reflecții globale asupra colonialismului și restituirii culturale.

Geoffrey Robertson QC susținea că etosul fondator al British Museum – „colectarea lumii” – este inextricabil legat de imperialism. „Administratorii muzeului au devenit cei mai mari primitori de bunuri furate din lume”, spunea el, „multe dintre acestea fiind dobândite prin cucerire sau înșelăciune în timpul Imperiului Britanic”.

Critica lui Robertson se bazează pe dreptul internațional. Convenția UNESCO din 1970 interzice traficul ilicit de bunuri culturale, dar nu este retroactivă. Această lacună permite instituțiilor precum British Museum să păstreze artefactele achiziționate înainte de 1970, chiar dacă au fost obținute sub coerciția colonială. „Responsabilitatea morală transcende tehnicalitățile juridice. Aceste obiecte au fost furate. Proprietarii lor de drept le vor înapoi”.

Printre artefactele controversate aflate în lumina reflectoarelor se numără: Marmura Partenonului (Marmura Elgin), sculpturi provenite din Atena și realizate în secolul al V-lea î.Hr. Acestea împodobeau Partenonul (templu dedicat zeiței Athena Parthenos, ridicat pe acropola Atenei) până când diplomatul britanic Lord Elgin le-a îndepărtat la începutul anilor 1800 în baza unor permise otomane contestate.

Grecia cere returnarea lor, susținând că acțiunile lui Elgin au constituit un jaf, în vreme ce Muzeul Britanic insistă că sculpturile au fost „achiziționate în mod legal” și fac „parte din patrimoniul comun al umanității”.

În 2023, UNESCO a îndemnat Regatul Unit să reia discuțiile cu Grecia, însă până în acest moment situația a rămas aceeași.

Bronzurile din Benin

Mii de plăci de alamă și sculpturi luate în timpul raidului punitiv al Marii Britanii din 1897 asupra orașului Benin (Nigeria modernă). Nigeria a solicitat repatrierea acestora timp de decenii. În 2022, Germania a returnat 1 100 de bronzuri; British Museum, care deține încă aproximativ 900 de obiecte, a fost de acord să „împrumute” câteva dintre ele Nigeriei, dar își păstrează dreptul de proprietate.

„Nu ne puteți împrumuta ceea ce este deja al nostru”, spunea artistul nigerian Victor Ehikhamenor.

Piatra Rosetta, de asemenea, a fost sustrasă din Egipt de forțele lui Napoleon în 1799, apoi preluată de britanici în temeiul Tratatului de la Alexandria din 1801.

Ministerul Antichităților din Egipt a cerut returnarea pietrei încă din 2003. Zahi Hawass, fost ministru al antichităților, numește reținerea „un act de violență culturală”.

Hoa Hakananai’a (statuia din Insula Paștelui), considerată o statuie sacră, a fost luată din Rapa Nui (Insula Paștelui) în 1868 de către echipajul unei fregate britanice. În 2018, liderii Rapa Nui au depus o petiție pentru returnarea statuii. „Este strămoșul nostru, nu un ornament”, spunea primarul Pedro Edmunds Paoa.

Cu toate acestea, muzeul își apără gestiunea, susținând că toate aceste obiecte (plus multe altele) care fac parte din colecția sa globală favorizează înțelegerea interculturală. Un purtător de cuvânt a declarat: „Proprietatea legală a artefactelor este complexă. Colaborăm la nivel global pentru a asigura accesul și cercetarea”.

Dar criticii au respins aceste explicații. „Argumentul muzeului universal este o perdea de fum”, spunea Dan Hicks, profesor la Oxford și autor al cărții The Brutish Museums. „Este vorba despre menținerea puterii asupra patrimoniului popoarelor colonizate”.

Și în timp ce Muzeul Britanic invocă bariere juridice în calea repatrierii, alte instituții se adaptează: Franța a returnat Nigeriei 26 de bronzuri din Benin în 2021. Smithsonian din SUA a repatriat cea mai mare parte a colecției sale din Benin în 2022. Glasgow Museums a transferat 7 artefacte jefuite către India în 2023.

Robertson pledează pentru modificarea Legii din 1963 pentru a permite returnările. „Muzeele există pentru a educa, nu pentru a tezauriza”, susține el. „Dreptatea necesită confruntarea cu nedreptățile istorice”.

Social media a amplificat dezbaterile privind restituirea. Campanii precum #ReturnTheBeninBronzes și videoclipuri TikTok care documentează „tururi de artă furată” la muzeu au adunat milioane de vizualizări. Un sondaj YouGov din 2023 a arătat că 63% dintre britanici susțin returnarea Marmelor Parthenonului.

„Generațiile mai tinere văd acest lucru ca pe o problemă de justiție rasială”, spunea activista Alice Procter, care organizează „Uncomfortable Art Tours” (Tururi de artă inconfortabile), subliniind violența colonială. „Muzeele nu mai pot spăla istoria”.

Temerile legate de repatriere sunt parțial financiare: Muzeul Britanic atrage anual 6 milioane de vizitatori, mulți dintre aceștia fiind atrași de icoanele sale controversate, astfel încât pierderea exponatelor vedetă ar putea afecta veniturile. Cu toate acestea, Grecia s-a angajat să construiască un muzeu al Acropolei de ultimă generație pentru sculpturile din marmură, în timp ce Nigeria a deschis Muzeul Edo de artă vest-africană în 2023.

„Turismul nu ar trebui să se bazeze pe bunuri furate”, spunea premierul grec Kyriakos Mitsotakis. „Etica trebuie să fie mai importantă decât economia”.

Unii propun un compromis: cum ar fi împrumuturile pe termen lung, replicarea digitală, folosind scanări 3D pentru a crea duplicate, sau conservare partajată, permițând comunităților sursă să administreze împreună exponatele.

Muzeul a făcut pași timizi, asociindu-se cu Ghana pentru expoziția Asante Gold 2024: Colonial Loot and Legacy. Cu toate acestea, pentru mulți, numai restituirea integrală va fi suficientă.

Situația delicată a British Museum reflectă întrebări mai generale: Cui îi aparține cultura? Pot instituțiile construite pe imperiu să se reinventeze? După cum concluzionează Robertson, „Epoca jafului imperial s-a încheiat. Este timpul să returnăm ceea ce a fost furat”.

Având în vedere că națiunile sursă se unesc prin forumuri precum Inițiativa globală de repatriere, presiunea asupra muzeului nu va face decât să se intensifice. Faptul că acesta va deveni un „muzeu al lumii, pentru lume” sau că se va agăța de un trecut colonial poate defini moștenirea sa în secolul XXI.

Surse:

https://newlinesmag.com/reportage/nigeria-debates-the-fate-of-returning-benin-bronzes/

https://www.nationalgeographic.com/travel/article/nigeria-stolen-benin-bronzes-london-museum

https://www.theguardian.com/world/2019/nov/04/british-museum-is-worlds-largest-receiver-of-stolen-goods-says-qc

https://www.bbc.com/news/entertainment-arts-68165171

Vă mai recomandăm să citiți și:

Muzeul Luvru din Paris, o poveste cu trei nume

Fantomele de la Luvru, cel mai faimos muzeu al lumii. Arta întâlnește supranaturalul

Radu Dogaru, românul care a furat tablouri dintr-un muzeu din Rotterdam. Mama sa ar fi ars lucrările de artă

Jaful de la Muzeul Isabella Stewart Gardner, cel mai mare jaf de artă din istorie. Capodoperele furate în valoare de jumătate de miliard de dolari