Marie Duplessis, cu numele original Alphonsine Rose Plessis, s-a născut la 15 ianuarie 1824, în Nonant-le-Pin, Normandia, Franța, într-o familie care săracă și instabilă. S-a născut nu din dragoste, ci din alcool, violență și dezamăgire, având un tată (vânzătorul ambulant Marin Plessis) despre care se spunea că era fiul nelegitim al unei prostituate și al unui preot, dar care fusese binecuvântat cu o frumusețe remarcabilă (și cu o dorință de a fi permanent beat), și o mamă al cărei chip era mereu acoperit de vănătăi.
Până la venirea pe lume a Mariei, familia a trăit în sărăcie cruntă, într-o cocioabă din care răsuneau scandaluri infernale. S-a scris că odată, țipetele mamei Mariei au fost atât de puternice și disperate, încât vecinii, când au venit în fugă la casa lor, au aflat că Marin, în stare de ebrietate, o aruncase pe femeie în vatră, în mijlocul flăcărilor.
La vârsta de 15 ani, Marie s-a mutat la Paris, în căutarea unor oportunități mai bune, găsindu-și de lucru într-o spălătorie, în perioada care a urmat, începând să realizeze că bărbații bogați, nu doar că o complimentau și vizitau des spălătoria, dar mai ales erau dispuși să plătească pentru compania ei. Scriitorul francez Nestor Roqueplan rememora o întâlnire cu ea, amintindu-și de „o tânără uimitor de frumoasă, îmbrăcată sărăcăcios, care se holba la cartofii prăjiți ai unui vânzător ambulant ca un țăran avid după monede de aur”. I-a cumpărat o porție, iar Alphonsine, în semn de mulțumire, a luat cartofii și a fugit. Următoarea întâlnire a lui Nestor avea să fie foarte diferită. Iar Alphonsine nu avea de gând să mai fie spălătoreasă pentru mult timp.
Până la vârsta de 16 ani, Duplessis a trecut la un stil de viață demn de o adevărată curtezană. A învățat să scrie și să citească și s-a instruit pe diverse teme și subiecte pentru a fi oricând pregătită să se angajeze în conversații cu clienții ei înstăriți, în scurt timp fiind cunoscută pentru frumusețea și farmecul ei și devenind o figură proeminentă în societatea pariziană. Duplessis găzduia evenimente „de salon”, care adunau numeroși artiști, scriitori și politicieni și, implicit, numeroși admiratori. Doi dintre ei, care i-au fost inclusiv iubiți, erau Alexandre Dumas fiul și compozitorul Franz Liszt. Dumas, de altfel, devenise amantul ei de suflet care nu o plătea ci, dimpotrivă, ea îl ajuta financiar. Și chiar dacă numărul bărbaților care îi treceau prin pat era mereu în schimbare, relațiile tinerei au fost caracterizate de discreție, curtezana rămânând în termeni buni foștii iubiți.
Duplessis s-a și căsătorit la un moment dat, cu contele Édouard de Perregaux, însă uniunea lor a fost efemeră și plină de conflicte. Căsătoria a durat din februarie 1846 până în 1847, an în care frumoasa curtezană a murit de tuberculoză, la 3 februarie. Avea doar 23 de ani.
În ultimele sale zile, Duplessis a fost asistată de contele de Perregaux și de un alt fost amant, iar înmormântarea ei a atras sute de persoane care au venit să îi aducă un ultim omagiu la Cimitirul Montmartre din Paris.
Dar cum l-a inspirat Maria Duplessis pe Alexandre Dumas fiul în scrierea romanului La Dame aux Camélias (Dama cu Camelii), publicat la scurt timp după moartea ei, în anul 1848. Pe bărbatul care avea să o facă nemuritoare, Marie l-a întâlnit în 1842. Aveau amândoi 18 ani. Însă legătura romantică s-a înfiripat doi ani mai târziu, când Marie, la 20 de ani, devenise regina Parisului și favorita fabulosului și bogatului conte von Stackelberg, un bărbat de aproape 80 de ani care îi făcea toate poftele, inclusiv copleșind-o cu diamante. Duma a fost teribil de îndrăgostit de Maria, personalitatea ei fiind pentru scriitor nu doar o sursă a plăcerilor, dar și una de entuziasm creator. Dama cu Camelii, testamentul iubirii neîmplinite a lui Dumas a fost, de fapt, un omagiu adus fermecătoarei iubite, o operă literară care nu doar că s-a bucurat de un succes răsunător după publicare, dar a cărei poveste a fost adaptată ulterior în numeroase opere teatrale și filme.
Tânăra, frumoasa și rafinata curtezană – cea mai la modă curtezană din Paris – ale cărei servicii deserveau burghezia orașului, clasele superioare, artiștii, scriitorii și muzicienii, l-a inspirat nu doar pe Dumas, dar și pe Verdi, într-una dintre cele mai cunoscute opere ale sale – La Traviata.
La 2 februarie 1852, la cinci ani după moartea Mariei Duplessis, spectacolul teatral inspirat din La Dame aux camélias a pus în scenă pentru prima oară la Teatrul Vaudeville povestea ei tragică. În acea seară istorică, Giuseppe Verdi și partenera sa, soprana Giuseppina Strepponi, au descoperit personajul Marguerite Gautier – o oglindă a curtezanei defuncte –, o întâlnire care l-a marcat profund pe compozitor. Sub impresia emoțională a spectacolului, Verdi a pus bazele La Traviata, transformând durerea și farmecul efemer al Mariei Duplessis în simbolul universal al iubirii sacrificiale: Violetta Valéry. Astfel, prin geniul muzicii și al libretului, legenda curtezanei a devenit nemuritoare, eclipsând viața reală pentru a trăi veșnic în operă.
Surse:
https://www.britannica.com/biography/Marie-Duplessis
Mata Hari, curtezana care a făcut istorie devenind spioană în serviciul Germaniei