Taha Hussein, Decanul Literaturii Arabe. Nominalizat de 21 de ori la Premiul Nobel pentru Literatură

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Taha Hussein, aflat printre cei mai influenți scriitori și intelectuali egipteni ai secolului al XX-lea și o figură marcantă a Renașterii arabe și a mișcării moderniste din lumea arabă, a fost nominalizat de 21 de ori la Premiul Nobel pentru Literatură.

Hussein s-a născut la 15 noiembrie 1889, în Izbet el Kilo, un sat din guvernoratul Minya din Egipt, fiind al șaptelea din treisprezece copii ai unei familii din clasa de mijloc inferioară. La vârsta de doi ani, a contractat oftalmie, care a dus la orbire din cauza tratamentului necorespunzător aplicat de un medic necalificat. În ciuda acestei provocări semnificative, Hussein a urmat educația în mod suprinzător. Și-a început studiile la o kuttab (școală islamică tradițională) înainte de a merge la Universitatea Al-Azhar, unde a studiat religia și literatura arabă. Cu toate acestea, sistemul educațional tradițional i s-a părut nesatisfăcător.

• Povestea lui Thierry Hermès: De la hamuri pentru cai la unul dintre cele mai faimoase branduri…
• Test de cultură generală. De ce turcii fac cafea la nisip?

În 1908, când Universitatea din Cairo s-a deschis ca instituție laică, Hussein a solicitat admiterea și a reușit, în ciuda dificultăților financiare și a dizabilității sale. Și-a obținut doctoratul în 1914 cu o teză despre Abu al-ʿAlaʾ al-Maʿarri, un poet și filosof sceptic notabil.

Călătoria academică a lui Hussein l-a dus în Franța, unde s-a înscris la Universitatea din Montpellier, acolo studiind literatura, istoria, franceza și latina. Experiența lui a fost dificilă din cauza dependenței de învățarea auditivă, mai degrabă decât de metodele tactile de lectură. După ce și-a obținut masteratul la Montpellier, și-a continuat studiile la Universitatea Sorbona. În această perioadă, a angajat-o pe Suzanne Bresseau, o tânără catolică franceză, pentru a-l ajuta cu materialele de lectură; ulterior s-au căsătorit.

În 1917, Hussein a primit o altă diplomă de doctorat la Sorbona, pentru teza sa despre Ibn Khaldun, istoric proeminent considerat unul dintre fondatorii sociologiei.

La întoarcerea în Egipt în 1919 împreună cu soția sa Suzanne, Taha Hussein a devenit profesor la Universitatea din Cairo. A predat istorie și literatură arabă, fiind totodată președinte al Academiei de Limbă Arabă din Cairo. Una dintre cele mai influente lucrări ale sale este „On Pre-Islamic Poetry” (1926), în care a pus la îndoială în mod controversat autenticitatea poeziei arabe timpurii, sugerând că multe poeme au fost falsificate de-a lungul timpului din cauza mândriei și a rivalităților tribale. Această carte a stârnit reacții negative semnificative din partea savanților religioși și a tradiționaliștilor, dar l-a consacrat ca o figură intelectuală de prim rang.

Producția literară a lui Hussein a inclus romane, povestiri, critici și eseuri care abordează probleme sociale. Autobiografia sa „Al-Ayyām” (Zilele), notabilă pentru stilul narativ introspective, a fost recunoscută la nivel internațional.

Ca susținător al naționalismului egiptean în contextul mai larg al identității arabe, Taha Hussein s-a implicat activ în discursul politic, în timpul vieții sale. A criticat regimurile opresive și a făcut apel la reforme educaționale în întregul Egipt. În 1950, a fost numit ministru al educației în guvernul premierului Mustafa el-Nahhas Pasha. În timpul mandatului, a susținut politicile de educație gratuită și a lucrat la transformarea școlilor coranice în instituții primare moderne.

Angajamentul lui Hussein față de reforma educației s-a extins dincolo de simple schimbări de politică, acesta urmărind să facă educația accesibilă tuturor egiptenilor, indiferent de statutul lor socio-economic.

Decanul literaturii arabe, așa cum a fost supranumit Taha Hussein, a decedat la 28 octombrie 1973, la vârsta de 83 de ani.

Printre cele mai importante opere ale lui Taha Hussein se numără Al-Ayyam, o autobiografie publicată în trei volume între 1926 și 1967, On Pre-Islamic Poetry (1926), o lucrare ce a stârnit controverse din cauza afirmațiilor lui Hussein privind autenticitatea poeziei arabe timpurii. Deși a fost interzisă inițial, a fost republicată ulterior cu modificări. The Stream of Days, o continuare a autobiografiei sale, publicată în 1943, care explorează viața sa de adult și impactul pe care l-a avut educația asupra dezvoltării sale personale și profesionale, Curlew’s Prayers, 1934, roman ce abordează teme sociale și politice din Egiptul interbelic, The Future of Culture in Egypt, o lucrare esențială din 1938 în care Taha Hussein discută despre rolul culturii în dezvoltarea societății egiptene. Hafez and Shawki (1933), lucrare ce analizează contribuțiile poetului persan Hafez și ale poetului egiptean Ahmed Shawki la literatura arabă, The Voice of Paris, operă din 1943 care reflectă influența culturii franceze asupra lumii arabe.

Taha Hussein a fost considerat un pionier al modernismului în literatura arabă, prin scrierile sale introducând noi teme și stiluri literare și îmbinând tradițiile literare arabe cu influențele occidentale.

Acesta a folosit literatura ca un instrument de comentariu social și politic, pledând pentru reforme educaționale și sociale în Egipt.

Sursa:

https://www.britannica.com/biography/Taha-Husayn

Vă mai recomandăm să citiți și:

John Newbery, părintele literaturii pentru copii

Selma Lagerlof, prima scriitoare recompensată cu Nobel pentru Literatură. Cea mai cunoscută pentru romanul „Minunata Călătorie a lui Nils Holgersson”

Premiul Nobel pentru Literatură 2024, acordat scriitoarei sud-coreene Han Kang

Sully Prudhomme, primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură