Jan van Eyck, părintele renaşterii nordice și primul dintre marii portretişti ai Europei, este cunoscut pentru tehnica lui revoluționară în pictura în ulei și pentru atenția meticuloasă la detalii. Printre cele 20 de opere atribuite cu certitudine artistului flamand se numără și enigmatica pictură Omul cu tichie albastră, expusă la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, o lucrare considerată nu doar o comoară artistică, ci și un mister istoric.
Jan van Eyck (cca. 1390–1441) a fost un pionier în utilizarea culorilor în ulei, operele sale fiind văzute ca adevărate capodopere ale artei flamande.
Deși Jan van Eyck a realizat numeroase portrete ale unor personalități importante ale vremii, cum ar fi Filip cel Bun și Ducele de Burgundia, identitatea omului cu tichie albastră a fost clarificată destul de târziu. S-a speculat la început că ar fi fost vorba despre un negustor bogat, apoi s-a crezut că bărbatul repezentat ar fi putut fi membru al unei fraternități religioase sau chiar un autoportret al artistului.
De asemenea, unii s-au gândit inclusiv la faptul că tabloul ar putea portretiza un membru al familiei Medici, datorită conexiunilor comerciale dintre Flandra și Italia, sau poate un om de știință ori un filozof, dată fiind expresia bărbatului. Până la urmă, verdictul a fost: Jean IV, duce de Brabant care a trăit între 1403 și 1427.
După ce a fost creată în Flandra, lucrarea a călătorit prin diverse colecții europene înainte de a ajunge la Muzeul Național Brukenthal. Muzeul, fondat în secolul al XVIII-lea de baronul Samuel von Brukenthal, guvernatorul Transilvaniei, găzduiește una dintre cele mai valoroase colecții de artă din Europa Centrală și de Est.
Pictura a fost adăugată la colecția muzeului în secolul al XIX-lea, și este singura operă a artistului expusă în România.
Opera de artă, creată în jurul anului 1430 și achiziționată în secolul XVIII de către baronul Samuel von Brukenthal, fondatorul uneia dintre cele mai importante colecții de artă din Europa Centrală, a stârnit de-a lungul timpului numeroase dezbateri privind autorul ei.
Interesant este faptul că până în anul 1991, lucrarea a fost atribuită maestrului german Albrecht Dürer (1471–1528), motivul fiind monograma „AD” vizibilă în colțul stânga sus. Această atribuire a fost susținută timp de secole, în special datorită prestigiului pe care Dürer îl avea în cercurile colecționarilor din secolul XVIII. Cercetări recente au descoperit, însă, că monograma și anul pictării sunt adăugiri ulterioare, realizate probabil în epoca achiziționării, pentru a spori valoarea comercială a operei. Practica era frecventă în contextul pieței de artă a vremii, unde numele unui artist renumit putea transforma o lucrare anonimă într-o comoară de nepretuit.
Contextul falsificării monogramei poate fi înțeles prin prisma valorii crescânde a operelor lui Dürer în secolul XVIII, perioadă în care colecționarii erau dispuși să plătească sume exorbitante pentru lucrări semnate de el.
Brukenthal a cumpărat-o în secolul al XVIII, după ce i-a aparţinut arhiducelui Leopold Wilhelm de Austria, scrie tribuna.ro, care o cumpărase de la ducele James Hamilton (curtezan și politician; colecționar de picturi și sculpturi; în 1643, a fost creat duce de Hamilton; aflat de partea regelui și a parlamentului în timpul Războiului Civil, a fost decapitat la 9 martie 1649, acuzat pentru trădare după ce a condus o forță scoțiană împotriva armatei parlamentare în 1648). Hamilton, amator de artă şi el, o cumpărase de la un italian care o avea de la un negustor de artă sau de la un sculptor.
„Cum de ajungeau tablourile din colecţii imperiale în colecţia lui Samuel von Brukenthal? Fie pentru că au fost primite în dar, fie pentru că au fost achiziţionate la licitaţii de artă”.
Omul cu Tichie Albastră a stat în muzeul lui Brukenthal până în 1948, an în care a fost luată de comuniști și mutată în galeria Muzeului Național de Artă din București. În 2006, pictura a revenit la Brukenthal, unde se află și astăzi.
Pictura face parte dintr-o serie de portrete masculine, asemănătoare ca simbolism și compoziție, printre ele numărându-se Bărbatul cu turban roșu (1433), considerat un autoportret al lui Jan van Eyck și păstrat la National Portrait Gallery din Londra, și Bărbatul cu inel, expus la Kunsthistorisches Museum din Viena, un portret al bijutierului Jan de Leeuw.
Fapt bonus:
Moartea lui Van Eyck în 1441 a provocat doliu în întreaga Europă. Epitaful său l-a aclamat drept „pictorul de frunte” al epocii lui – o onoare rară pentru un artist din perioada medievală.
Surse:
https://www.britannica.com/biography/Jan-van-Eyck
https://www.britannica.com/story/the-most-stolen-work-of-art
https://artsandculture.google.com/asset/man-in-a-blue-cap-jan-van-eyck/5AHBpUfs-tzsgg?hl=en
Prânzul la iarbă verde, cel mai „scandalos” tablou al lui Manet
Primul mare furt de oiecte de artă din istorie. Tabloul luat de pirați