Aesop, primul autor de fabule. „Vulpea care nu ajunge la struguri spune că sunt acri”

Un leu dormea în pădure, cu capul său mare sprijinit pe labe, când, un șoricel timid a venit pe neașteptate la el și, speriat și grăbit să fugă neobservat, a trecut peste nasul leului. Trezit din somn, Leul și-a întins cu furie laba uriașă pe micuța creatură pentru a o ucide.

„Cruță-mă!”, a implorat bietul șoarece. „Te rog, lasă-mă să plec și într-o zi te voi răsplăti cu siguranță”.

• Giacomo Campiotti, regizorul italian al remarcabilului film Doctor Jivago
• Jakob Gimpel, co-fondatorul Orchestrei Simfonice Palestiniene

Leul era foarte amuzat la gândul că un Șoricel l-ar putea ajuta vreodată. Dar a fost generos și, în cele din urmă, i-a dat drumul șoricelului.

Câteva zile mai târziu, în timp ce își urmărea prada în pădure, Leul a fost prins în plasa unui vânător. Neputându-se elibera, a răgnit din toate puterile, strigătul lui furios auzindu-se în toată pădurea. Șoarecele care-i tăiase calea i-a cunoscut vocea și a venit imediat la el, găsindu-l pe leu zbătându-se în plasă. Nu a stat pe gânduri, și alergând spre una dintre frânghiile mari care îl legau, șoricelul a ros-o până când s-a desprins și, într-un final, Leul a fost liber.

„Ai râs când am spus că te voi răsplăti”, a spus Șoarecele. „Acum vezi că și un șoarece poate ajuta un leu.”

Un bine făcut nu este niciodată în zadar. (Leul și șoarecele)

Aceasta este una dintre cele peste 700 de fabule scrise de Aesop la sfârșitul sau mijlocul secolului al VI-lea î.Hr., și care face parte din cea mai cunoscută colecție de povești morale din lume.

Scriitorul antic grec Aesop, primul autor de fabule, a trăit între 620 și 560 î.Hr., într-o perioadă în care Grecia era împărțită în orașe-state și se afla într-o continuă dezvoltare culturală și intelectuală. Informațiile despre viața sa sunt adesea neclare și se bazează pe surse istorice ulterioare, astfel că multe detalii exacte privind existența lui sunt încă destul de greu de confirmat.

S-a scris că Aesop, acest prim autor de fabule, ar fi fost sclav o bună parte din viață, caracteristică notabilă având în vedere faptul că multe dintre scrierile lui abordează teme legate de nedreptatea socială, puterea cuvintelor și moralitatea. Stăpânul său, un om bogat, ar fi recunoscut inteligența și înțelepciunea lui Aesop, eliberându-l pentru scurte perioade de timp, din când în când, atunci când sfaturile lui îi foloseau.

Cum am menționat ceva mai sus, datele perpetuate în timp despre Aesop sunt destul de puține și vagi, astfel nici anul nașterii și al morții nu sunt sigure. Se crede că s-a născut în jurul anului 620 î.e.n. și a murit în jurul anului 560 î.e.n, informații care par a fi în concordanță cu prima mențiune a sa în alte texte antice, precum Istoria lui Herodot, publicată în 425 î.e.n, fiind menționat apoi și de alți scriitori greci, printre care Aristofan, Xenofon, Platon și Aristotel.

Unii pun la îndoială calitatea sa de autor al fabulelor

În timp ce majoritatea cercetătorilor par să accepte ideea că Aesop a scris fabulele care îi sunt atribuite, alții și-au exprimat scepticismul sugerând că acestea nu ar fi ale lui, și asta analizând proverbele sumeriene care prezentau adesea aceeași structură și poveste ca fabulele lui Aesop. Dar care este adevărul…iată că, până în prezent, s-a dovedit a fi destul de greu de demonstrat.

Despre Aesop, tot conform paginilor rămase în istorie, s-a mai scris că ar fi avut unele probleme fizice. În textele eruditului bizantin antic Maximus Planudes, de exemplu, fața lui Aesop „era de o nuanță închisă la culoare” și era numit „pitic diform”, în vreme ce bustul lui, parte a colecției de artă de la Villa Albani din Roma, sugerează că suferea de un anumit tip de handicap. Pe lângă aceste descrieri și reprezentări, s-a mai scris că ar fi fost și bălbâit, un punct de vedere interesant dacă se ia în considerare faptul că și-a câștigat nu doar libertatea dar și existența spunând povești. Se pare că după ce s-a eliberat din sclavie, a supărat câțiva oameni cu spiritul, fabulele și opiniile sale, criticile lui directe la adresa unor preoți, așa cum spune legenda, i-ar fi înfuriat atât de mult pe aceștia, încât l-au ucis. Nu se știe cum a fost ucis, dar cert este că după un drum pe care l-a făcut la Delphi, nu s-a mai întors și nu s-a mai știut nimic de el.

În educația vechilor greci și romani, fabulele erau cunoscute drept „progymnasmata” – exerciții care îi antrenau pe elevi în scris și în vorbitul în public. Ei învățau fabulele, le dezvoltau și le inventau pe ale lor pentru a le folosi în discursuri ca exemple persuasive.

Fabulele lui Aesop sunt caracterizate printr-o structură simplă, având de obicei un conflict între personaje, urmat de o soluție și o morală clar definită la final. De asemenea, multe dintre fabulele lui au ca personaje animale antropomorfizate, care vorbesc și acționează ca oamenii, acestea simbolizând, printre altele, diverse trăsături umane precum sunt lenea, înțelepciunea sau viclenia. Fabulele lui Aesop, care conțin lecții morale ce sunt relevante și astăzi, cum ar fi „Nu judeca o carte după copertă” sau „Atenția la detalii poate preveni problemele”, au avut un impact semnificativ asupra literaturii mondiale și au inspirat autori din diferite culturi să creeze propriile lor versiuni de fabule. De exemplu, Jean de La Fontaine a adaptat multe dintre fabulele lui Aesop în secolul al XVII-lea.

Fabulele lui Aesop au fost traduse și scrise în aproape toate limbile importante ale lumii și datorită contribuțiilor sale la acest stil de scriere, Aesop este cunoscut drept părintele fabulelor.

Multe aforisme sunt derivate din fabulele lui. „Nu da pasărea din mână pe cioara de pe gard” (cum a fost adaptat în limba română), provine din scriera lui Aesop „Șoimul și privighetoarea”, în vreme ce expresia „Vulpea spune că strugurii sunt acri când nu ajunge la ei” a fost inspirată din altă fabulă a lui, și anume „Vulpea și strugurii”.

Doi călători, mergând în soarele amiezii, osteniți, au căutat umbra unui copac pentru a se odihni. În timp ce îi priveau frunzele, au văzut că se adăposteau sub un Platan.

„Cât de inutil este Platanul!”, a spus unul dintre ei. „Nu dă niciun fruct și nu face decât să murdărească pământul cu frunze.”

„Creaturi nerecunoscătoare!”, a spus o voce venită din Platan. „Stați aici, la umbra mea răcoroasă, și totuși spuneți că sunt inutil! Astfel de nerecunoscători, o, Jupiter, își primesc oamenii binecuvântările!”

Cele mai prețioase binecuvântări ale noastre sunt adesea cele mai puțin apreciate. (Platanul)

Surse:

https://en.wikipedia.org/wiki/Aesop

https://www.britannica.com/biography/Aesop

https://www.aesopfables.com/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Cine a fost primul miliardar din lume?

Manevre diplomatice în vremuri de război. Cine a fost primul-ministru român care știa ce se discuta în Ministerul de Externe francez

Jamie Foxx, primul afro-american nominalizat la două premii Oscar în același an

Primul ghețar declarat „mort” din cauza schimbărilor climatice