Cea mai devastatoare inundație din istorie. Unde a lovit, cum s-a format și ce lecții tragem din tragedie

Anotimpurile se schimbă – asta am observat cu toții – iar natura ne amintește periodic cât de neputincioși suntem în fața furiei ei. Printre cele mai cumplite calamități naturale, inundațiile lasă în urmă distrugere, suferință și multe întrebări.

Dar care a fost cea mai mare inundație din istorie? Unde a avut loc, câți oameni au murit și ce factori au transformat o furtună obișnuită într-un cataclism global?

• Rebeliunea secretă a Teosofiei: cum viziunea unui mistic din secolul al XIX-lea a alimentat revoluțiile spirituale…
• Helena Blavatsky: nobilă, nomadă și profetă a teosofiei

În vara anului 1931, China a fost zguduită de o inundație devastatoare, considerată până astăzi cea mai mortală din istoria omenirii. Nu a fost vorba doar despre ploi excesive sau despre un fluviu care și-a depășit malurile. A fost un lanț de evenimente care au transformat o catastrofă naturală într-un coșmar aproape apocaliptic.

Potopul din 1931 – China sfâșiată de apă

Înainte de 1931, China se confrunta deja cu condiții meteorologice extreme. Anii precedenți fuseseră marcați de secetă severă, iar solul uscat nu mai putea absorbi apa atunci când ploile torențiale au început să cadă în primăvara acelui an. Dar au mai fost și alți factori care au favorizat și amplificat tragedia: infrastructură slabă – multe diguri și baraje fuseseră construite prost sau neglijate decenii la rând. În unele locuri, ele erau făcute din pământ și nu au rezistat presiunii apei. Defrișarea masivă: tăierile de arbori pentru agricultură au făcut ca solul să nu mai poată absorbi apa, crescând debitul fluviilor. Și nu în ultimul rând, reacția lentă a autorităților: China era divizată politic, iar războaiele civile din anii precedenți slăbiseră capacitatea de intervenție.

Trei fluvii majore – Yangtze, Huai și Huang (Fluviul Galben) – au ieșit din matcă simultan. Ploile continue, combinate cu topirea zăpezilor din munți, au făcut ca apa să înghită efectiv sate, orașe și terenuri agricole. Barajele, multe dintre ele prost construite sau neglijate, au cedat unul după altul, lăsând apa să se reverse fără opreliști.

Regiunile cele mai lovite au fost bazinul fluviului Yangtze, unde apele au acoperit provinciile Hubei, Hunan și Jiangxi. Orașul Wuhan, situat la confluența Yangtze și Han, a fost complet inundat, cu ape care au ajuns la etajul al doilea al clădirilor, Câmpia de nord, unde fluviile Huai și Huang (Galben) au revărsat simultan, transformând întinse zone agricole în mlaștini, și zona Jiangsu, unde ruptura digurilor a creat valuri care au împins apele până la 50 km în interiorul uscatului.

Peste 3,7 milioane de oameni au murit direct din cauza inundațiilor sau a foametei și bolilor care au urmat și aproximativ 50 de milioane de persoane și-au pierdut casele, în vreme ce 180.000 km² de teren au fost sub apă – o suprafață mai mare decât întregul teritoriu al României. Boli precum holera și tifosul au devastat populația, iar lipsa alimentelor a condus la canibalism în unele zone.

Inundația nu a fost doar o tragedie imediată. Ea a declanșat o criză umanitară care a durat ani de zile. Agricultura a fost distrusă, iar recolta de orez, esențială pentru supraviețuirea chinezilor, a fost distrusă în totalitate.

Infrastructura era praf: poduri, căi ferate și drumuri au fost spulberate, iar evacuarea victimelor a fost aproape imposibilă. Guvernul nepregătit al Chinei din acea perioadă nu a putut face față crizei, iar măsurile de salvare au fost haotice și insuficiente.

Ce s-a învățat după catastrofă?

Tragedia din 1931 a schimbat pentru totdeauna modul în care China (și întreaga lume) abordează managementul inundațiilor. Sistemul de baraje a fost modernizat, în vreme ce autoritățile au început să monitorizeze mai atent fluviile.

Au fost implementate sisteme de avertizare timpurie pentru a evita pierderi masive de vieți omenești și demarate proiecte majore de redirecționare a apelor, inclusiv construcția unor canale artificiale pentru a controla viiturile.

Alte inundații devastatoare din istorie

Deși potopul din 1931 rămâne cea mai mortală inundație, alte câteva au lăsat urme profunde: inundația din 1887 – Fluviul Galben (China), în urma căreia au murit peste 900.000 de oameni. Inundația din 1975 – ruptura barajului Banqiao (China), soldată cu peste 230.000 de victime. Potopul din 2004 – Asia de Sud-Est (tsunami), care a dus la moartea a peste 230.000 de oameni, și inundațiile din Pakistan (2022), cu peste 1.700 de morți și afectarea a 33 de milioane de oameni.

Tragedia din 1931 a fost un punct de cotitură în gestionarea riscurilor naturale. Astăzi, țări precum China sau Țările de Jos (Olanda) sunt modele în prevenție, dar riscul nu poate fi eliminat complet. Singura soluție este pregătirea constantă.

Surse:

https://www.britannica.com/science/Yangtze-River-floods

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4151941/

https://www.environmentandsociety.org/tools/keywords/great-flood-huang-ho-river

https://www.britannica.com/event/Typhoon-Nina-Banqiao-dam-failure

https://www.britannica.com/event/Indian-Ocean-tsunami-of-2004

https://www.britannica.com/event/Pakistan-floods-of-2022

Vă mai recomandăm să citiți și:

Mii de specii de animale sunt amenințate de schimbările climatice, arată o nouă analiză

Vinul european, puternic afectat de schimbările climatice

Profesioniști din aviație, semnal de alarmă pentru a combate criza climatică

Valurile de căldură extremă au început mai devreme în Asia: un nou semnal de alarmă climatic