Clinica chirurgicală romană din Rimini. Descoperirea medicinei antice

În 1989, muncitorii în construcții din aglomeratul oraș italian de coastă Rimini au descoperit în urma unor excavări ceva ce avea să rescrie capitole din istoria medicală: o clinică chirurgicală veche de 2.000 de ani, cu peste 150 de instrumente iscusit lucrate – o comoară ce oferă o perspectivă fără precedent asupra medicinei romane antice, inclusiv asupra practicilor avansate ale chirurgilor clasici.

Rimini, cunoscută în antichitate ca Ariminum, a fost o colonie romană înfloritoare, fondată în anul 268 î.Hr. Situată strategic de-a lungul drumului Via Flaminia și a coastei Adriatice, Rimini a servit drept centru comercial și cultural. Atunci când muncitorii au descoperit rămășițe ale unei structuri din epoca romană lângă Piazza Ferrari, arheologii s-au așteptat inițial la încă o vilă sau un templu. În schimb, au găsit o taberna medica – o clinică a chirurgilor – înghețată în timp.

• Cine sunt marile personalități care și-au pierdut viața în accidente de avion
• Cel mai mortal accident aviatic din toate timpurile. Dezastrul din Tenerife (27 martie 1977)

Clinica, datând din secolele I-II d.Hr., a fost conservată în mod remarcabil. Dispunerea sa includea o sală de așteptare, o sală de operații și un spațiu de recuperare decorat cu fresce și podele de marmură. Dar adevărata minune se afla sub resturi: un depozit de instrumente chirurgicale din bronz și fier, ale căror modele aminteau în mod straniu de uneltele moderne. Pentru arheologi precum Dr. Giuseppe Lembo, care a condus săpăturile, aceasta a fost „o descoperire unică în viață, asemănătoare cu descoperirea unei ICU (intensive care unit) romane”.

Așadar, din colecția de unelte medicale făceau parte instrumente de precizie care au modelat chirurgia romană, catere cu lame de oțel interschimbabile, burghie pentru oase (terebra) asemănătoare cu echipamentul ortopedic modern, forceps pentru extragerea săgeților și ace de cusut pentru sutură, catetere și specule pentru examene ginecologice, sonde și spatule pentru amestecarea medicamentelor.

Aceste instrumente, multe dintre ele depozitate în cufere de lemn, erau fabricate din aliaje rezistente la infecții – o dovadă a înțelegerii empirice a științei materialelor. Analizele au arătat că metale precum orichalcum (un aliaj asemănător alamei) au fost alese pentru proprietățile lor antimicrobiene, o practică validată de cercetarea modernă.

Dr. Lawrence Bliquez, istoric al medicinei antice, notează: „Instrumentele romane nu erau doar funcționale; erau și specializate. Un singur set putea include 40 de instrumente diferite, adaptate pentru proceduri de la îndepărtarea cataractei, la amputații.”

Chirurgii romani par a fi fost medici foarte bine pregătiți, adesea ucenici în Alexandria sau la Schola Medicorum din Roma. Proprietarul clinicii din Rimini a fost probabil un practician de elită, posibil afiliat armatei. Documente istorice, cum ar fi De Medicina a lui Cornelius Celsus, descriu proceduri precum litotomia (îndepărtarea pietrelor din vezica urinară) și trepanarea (găurirea craniului), care puteau fi efectuate cu instrumentele clinicii.

Pacienții acestei clinici ar fi putut include gladiatori răniți la amfiteatrul din apropiere de Rimini, soldați din garnizoana locală sau cetățeni înstăriți care căutau tratament pentru afecțiuni precum hernii sau abcese dentare. Dovezi ale unei săli de recuperare sugerează îngrijirea postoperatorie, în timp ce ofrandele votive – mici părți ale corpului din lut găsite la fața locului – sugerează ritualuri de invocare a lui Asclepius, zeul vindecării.

Totuși, medicina romană nu era înrădăcinată doar în superstiții. Descoperirea unei ligule (o lingură pentru măsurarea dozelor) și a unor reziduuri de semințe de mac de opiu și măselăriță confirmă utilizarea anestezicelor și antisepticelor. „Ei înțelegeau managementul durerii și controlul infecțiilor”, explică Dr. Patricia Baker, arheolog specializat în sănătatea romană. „Scoarța de salcie (o aspirină naturală) și oțetul erau elemente de bază în farmacopeea lor.”

Clinica din Rimini subliniază rolul Romei de pionier în domeniul sănătății publice. Imperiul a pus accentul pe igienă – apeducte, băi și sisteme de canalizare – punând bazele standardelor sanitare. Tehnicile chirurgicale, de asemenea, au persistat: scrierile lui Galen despre anatomie (bazate pe disecții de animale și gladiatori) au rămas autoritare până în Renaștere.

În special, designul clinicii reflectă centrele ambulatorii contemporane, punând accentul pe eficiență și fluxul de pacienți. „Aceasta nu a fost o operațiune clandestină”, spune Dr. Bliquez. „Ci un spațiu profesional conceput pentru a insufla încredere”.

Descoperirea de la Rimini captivează nu doar istoricii, ci și profesioniștii din domeniul medical. În 2019, o echipă de la Universitatea din Pavia a reprodus freza romană pentru oase, găsind eficiența acesteia comparabilă cu cea a dispozitivelor moderne. Între timp, designul ergonomic al instrumentelor îi inspiră pe fabricanții de instrumente chirurgicale de astăzi.

Pentru cei interesați, artefactele clinicii sunt acum expuse la Muzeul orașului Rimini, expoziția, împreună cu celelalte repere romane ale orașului – Arcul lui Augustus și Podul lui Tiberius – poziționând Rimini ca un punct de legătură al turismului medical antic.

Sursa:

https://www.nationalgeographic.com/history/article/ancient-roman-surgeon-house-of-rimini

Vă mai recomandăm să citiți și:

Genomurile mayașilor antici dezvăluie colapsul populației și al civilizației în urmă cu 1.200 de ani

Război, sex și cult: scandalul divin al Afroditei. A fost dragostea cea mai mare armă a Greciei Antice?

Test de cultură generală. Cum au știut grecii antici circumferința Pământului?

Amfipode gigantice și stranii populează până la 59% din fundul mărilor