Jaeger-LeCoultre – Cine da ora exacta pe glob

Ciudata inventie a avut succes in randul colectionarilor si al iubitorilor de lux in general, ceasurile care au inglobat-o ajungand sa devina obiecte predilecte de protocol daruite oamenilor politici sau celebritatilor care au vizitat Elvetia; printre posesorii de Atmos s-au numarat Winston Churchill, John F. Kennedy, Charles de Gaulle sau Charlie Chaplin. Daca va place Art Deco In 1931, a urmat Reverso, unul dintre cele mai cunoscute ceasuri din lume si un veritabil simbol al epocii Art Deco (numele ii vine de la faptul ca poate fi intors in propria cutie cu 180 de grade, pentru a-si proteja geamul de cristal).

Mica bijuterie a fost primita cu entuziasm de catre public, numai ca, din cauza crizei economice si a razboiului care au urmat, Reverso nu si-a putut realiza pe deplin potentialul de piata. Dupa razboi, schimbarea modei, ca si lansarea noilor ceasuri antiacvatice, ar fi putut condamna Reverso la uitare, daca n-ar fi fost un comerciant italian care a vizitat atelierele Jaeger-LeCoultre prin anii ’60 si a vazut acolo cateva carcase vechi ale ceasului.

• Max Born, părintele mecanicii cuantice. Câștigător al Premiului Nobel pentru Fizică
• Piotr Ilici Ceaikovski, cel mai popular compozitor rus din istorie. Autorul operelor „Frumoasa din pădurea adormită”…

Omul le-a cumparat, le-a pus mecanisme noi si apoi le-a vandut, cu un succes comercial imediat. Astazi, Reverso, cu variantele sale moderne, e de departe cea mai populara gama de ceasuri Jaeger-LeCoultre; resurectia interesului pentru Art Deco, la finalul anilor ’80, a facut ca, numai din 1987 pana in 1992, vanzarile de Reverso sa creasca de zece ori. In 1999, Jaeger-LeCoultre a vandut in total 48.000 de ceasuri de mana, din care 70% au fost modele Reverso.

Deceniile urmatoare au adus alte inovatii tehnice: ceasul Geomatic cu cronometru; Geophysic cu protectie antimagnetica speciala; Futurematic, echipat cu indicator al rezervei de functionare; Memovox, primul ceas de mana automatic cu alarma. Deviza batranului Antoine LeCoultre – „Trebuie sa ne intemeiem experienta pe stiinta” – a concentrat bine individualitatea marcii. Jaeger-LeCoultre a fost de la inceput printre putinii fabricanti de ceasuri care si-au produs singuri absolut toate piesele de care au avut nevoie, inclusiv carcasele, bratarile si finisajele.

Mai mult, firma a produs si pentru altii: pana in 1910, a fost principalul furnizor de mecanisme pentru Patek Philippe, apoi pentru ceasurile Vacheron Constantin, Audemars Piguet si IWC (International Watch Co), iar din 1920 a devenit si furnizorul Cartier.

Proprietarii se schimba, marca ramane
Nu e de mirare, deci, ca iti vine greu sa te descurci in multimea de nume ilustre din lumea orologeriei elvetiene, atata vreme cat piesele unora sunt de gasit in ceasurile altora. Fapt e insa ca aceste marci au o istorie in multe puncte comuna. Primul director al Jaeger-LeCoultre care nu a facut parte din familia fondatoare a marcii a fost cel ce a unit in aceeasi companie, in 1965, actiunile Jaeger-LeCoultre si ale Vacheron Constantin; apoi, in 1978, Audemars Piguet a cumparat 40% din actiunile Jaeger-LeCoultre, restul fiind preluate de concernul german Mannesmann, care a adus astfel marca sub umbrela Les Manufactures Horlogères (LMH), divizia de orologerie de lux a concernului, din care mai faceau parte IWC si fabricantul german de ceasuri A. Lange&Sohne.

Daca pana aici pare complicat, sa adaugam atunci ca Mannesmann, proaspat intrat in 2000 in portofoliul grupului de teleco­mu­nicatii Vodafone, care la acea data avea datorii mari de platit, a fost nevoit sa vanda LMH, pentru 2,8 miliarde de franci elvetieni, grupului Richemont, proprietarul marcilor Cartier, Vacheron Constantin, Baume&Mercier si Piaget. Iar Richemont a rascumparat si restul de actiuni Jaeger-LeCoultre de la Audemars Piguet, pentru 280 de milioane de franci elvetieni.

Prin urmare, Jaeger-LeCoultre apartine acum grupului Richemont. La scara istoriei insa, acest fapt nu mai conteaza: proprietarii se schimba, marca ramane. Indiferent ce actionari are fabrica din Vallé de Joux, pe cel care afla ora exacta de la un instrument mesterit acolo nu-l va interesa daca a cumparat un produs Mannesmann sau Richemont, dar se va mandri intotdeauna ca are un ceas Jaeger-LeCoultre.

Foto: Helvetansa

Mai tarziu, in secolul al XIX-lea, locuitorii din Vale au ajuns sa stie cam tot ce se putea sti in epoca despre arta manufacturarii ceasurilor; multi colectionari cred ca Vallé de Joux e si acum locul unde se fac cele mai bune ceasuri din lume. De la milionometru, la cronometru Unul dintre marii mestesugari ai locului a fost Antoine LeCoultre, nascut in 1803, in oraselul Le Sentier, ca fiu al proprietarului unui atelier ce producea diverse instrumente mecanice.

Antoine a invatat meserie de la tatal sau si, cand a implinit 30 de ani, si-a deschis pro­priul atelier, unde a inceput sa experi­menteze tot felul de inovatii tehnice. Milionometrul pe care l-a construit in 1844 a fost primul instrument in stare sa masoare componente pana la dimen­siunea unei milionimi dintr-un metru, ceea ce a permis ca sistemul metric sa devina ulterior masura-standard pentru industria ceasurilor.

In 1847, LeCoultre&Co a produs primul mecanism fara cheie, care putea fi intors si reglat din coroana, iar in 1851, la Expozitia Universala de la Londra, Antoine a castigat medalia de aur pentru un cronometru din aur cu un nou sistem de intoarcere si reglare fara cheie. In cele din urma, firma lui Antoine s-a specializat in orologerie, producand carcase si componente de precizie pentru ceasuri. In 1860, ea avea 100 de angajati, iar in 1899, cand nepotul lui Antoine, Jacques David, a preluat afacerea, LeCoultre ajunsese cel mai important furnizor de ceasuri din Vallé de Joux.

Miniaturizare si precizie
In 1903, Jacques David s-a asociat cu Edmond Jaeger, fabricant de cronometre din Paris, iar parteneriatul lor a pus bazele a ceea ce avea sa devina marca de orologerie de lux Jaeger-LeCoultre. Era in plina epoca de glorie a ceasornicarilor elvetieni, care schimbau ideea lumii despre instru­mentele de masurare a timpului. Gratie mecanismelor miniaturale pe care le pusesera la punct, ceasurile mici, portabile, se impuneau acum pe piata ca obiecte de lux personal, asemenea bijuteriilor, in locul falnicelor, dar greoaielor ceasuri frantuzesti si englezesti, menite, in secolele anterioare, sa satisfaca mai ales nevoia de orientare in timp a vaselor comerciale si militare.

Jaeger-LeCoultre s-a numarat printre pionierii noii tendinte: in 1903, firma a lansat cel mai mic mecanism de pana atunci pentru ceasurile de buzunar, caruia in 1929 i-a urmat Calibrul 101, ramas si azi cel mai mic mecanism produs pentru ceasurile de mana. N-a fost vorba doar de miniaturizare, ci si de precizie: din 1833 si pana acum, Jaeger-LeCoultre a lansat 250 de mecanisme diferite, unele complicate spectaculos, cu calendar perpetuu, faze ale lunii, cronograf, alarma sau afisare multipla a timpului pe mai multe fuse orare.

Ceasul mai-marilor lumii
In 1928, din atelierele firmei a iesit Atmos, un aparat care transforma in energie cele mai mici variatii de temperatura din aer, diferenta de un grad fiind in stare sa asigure functionarea ceasului timp de aproape doua zile. Principiul aparatului construit de Jean-Leon Reutter, un inginer din Neuchâtel, consta in contractarea si dilatarea unei mixturi gazoase inchise intr-o capsula atasata arcului principal al ceasului, a carei miscare pastra arcul incarcat.