De ce muzica îţi face creierul să cânte?

Astăzi cheltuim bani buni pe bilete la concerte, pentru a cumpăra muzică sau a cânta la diferite instrumente. Chiar şi în Paleolitic, oamenii investeau timp şi efort pentru a crea muzică, după cum sugerează fluierele create din oase descoperite de arheologi. 

Dar oare de ce are această succesiune de sunete o valoare intrinsecă atât de mare?

• Ce sfaturi au experții pentru tinerii care încă mai depind financiar de părinți?
• „Țara cea mai puțin vizitată” din Europa cu peisaje și castele spectaculoase

Răspunsul simplu şi rapid este acela că muzica ne creaeză plăcere şi inducându-ne o stare de bine. Desigur, cum acest răspuns nu îi mulţumeşte cu adevărat pe curioşi, oamenii de ştiinţă au încercat să afle răspunsul. 

Acum mai bine de un deceniu, o echipă de oameni de ştiinţă, coordonată de Robert J. Zatorre şi Valorie N. Salimpoor, a folosit tehnici de imagistică pentru a demonstra că muzica pe care oamenii o descriu ca având capacitatea de a stârni emoţii puternice, antrenează sistemul de recompensare din creier, activând astfel centri subcorticali implicaţi în recompensare, motivaţie şi emoţie. Mai mult, cercetarea a subliniat şi că atunci când ascultăm ceea ce am putea numi „moment de vârf emoţional” (acele momente în care simţim un fior provocat de plăcere în timp ce ascultăm o anumită secvenţă muzicală), se produce o eliberare de dopamină, o moleculă semnalizatoare importantă. 

Astfel, atunci când ascultă muzică plăcută, dopamina este eliberată în nucleu striat (o zonă din creier care se întâlneşte şi la alte vertebrate şi care răspunde la stimulii naturali de recompensare precum mâncarea sau sexul). 

Însă, cel mai interesant lucru este că neurotransmiţătorul se activează nu numai când muzica atinge un moment de vârf emoţional, ci şi cu câteva secunde înainte de a ajunge în acest punct, în timpul fazei de anticipare. 

Ideea că recompensarea este parţial legată de anticipare a fost des întâlnită în istoria neuroştiinţelor. În contextul supravieţuirii, a face predicţii cu privire la rezultatul acţiunilor cuiva este un lucru esenţial. Tocmai de aceea, aici intervin neuronii dopaminergici care joacă un rol în înregistrarea predicţiilor noastre care se dovedesc a fi corecte. 

Pentru a afla mai multe informaţii legate de modul în care muzica declanşează sistemul de recompensare din creier, oamenii de ştiinţă au creat un studiu prin care au mimat cumpărarea muzicii online. Mai exact, scopul lor a fost acela de a determina ce se petrece în creier atunci când cineva ascultă o nouă melodie şi decide că i-a plăcut suficient de mult încât să o cumpere. Pentru a le oferi participanţilor selecţii personalizate, specialiştii au utilizat programe de recomandare a muzicii 

Rezultatele au arătat că activitatea naturală din nucleul striat (structura asociată cu recompensarea), era direct proporţională cu suma de bani pe care oamenii erau dispuşi să o plătească.  Mai mult, cu adevărată interesantă a fost interacţiunea dintre această zonă şi cortexul auditiv, care era ma crescută atunci când se ascultau melodiile cumpărate, însă nu şi în cazul altor melodii.

De ce cortexul auditiv? Acum aproximativ 50 de ani, neurochirurgul Wilder Penfield a explicat că atunci când pacienţii primeau stimulare electrică la nivelul cortexului auditiv, uneori raportau că aud muzică. Aceste observaţii ale lui Penfield, împreună cu multe altele realizate de alţi specialişti, sugerează că este posibil ca informaţiile muzicale să fie reprezentate în aceste zone ale creierului. 

De asemenea, cortexul auditiv este activ şi atunci când ne imaginăm o melodie. Această capacitate ne permite nouă nu numai să ne imaginăm muzica atunci când ea este absentă în realitate, ci şi să inventăm noi compoziţii muzicale. 

În plus, aceste regiuni din creier codifică relaţia abstractă dintre sunete. Alte studii au arătat că atunci când într-o progresie de acorduri de produce o pauză neaşteptată sau un tipar repetitiv de sunete, se produc răspunsuri neuronale distincte. 

Aceste circuite corticale ne permit să realizăm predicţii referitoare la evenimentele viitoare, pe baza a celor deja petrecute. Se presupune că, de lungul vieţii noastre, circuitele corticale acumulează informaţii legate de muzică, lucru care ne permite să înţelegem muzica pe care o ascultăm în relaţiile cu reprezentările mentale stocate.  

Astfel, atunci când ascultăm muzică, noi recapitulăm trecutul şi în acelaşi timp prezicem viitorul. În principiu, în timp ce noi ascultăm muzică reţelele din creier crează o serie de aşteptări pe baza cunoştinţelor stocate anterior.