Home » D:News » SALAMUL DE VARĂ: Ce trebuie să ştii despre unul dintre produsele pe care românii le consumă cel mai mult

SALAMUL DE VARĂ: Ce trebuie să ştii despre unul dintre produsele pe care românii le consumă cel mai mult

Autor: Mihaela STOICA 06.22.2017
SALAMUL DE VARĂ: Ce trebuie să ştii despre unul dintre produsele pe care românii le consumă cel mai mult
Conceput pentru a satisface nevoia de mezeluri pe gustul românului şi pe timp de vară, acest tip de salam trebuie să fie, potrivit specialiştilor, suficient de rezistent la temperaturi caniculare, suficient de uscat pentru a rămâne ferm şi elastic, cu structură plăcută, fără grăsime migrată din membrană.

Asociaţia Pro Consumatori, membră a Organizaţiei Europene a Consumatorilor, dar şi o serie de specialişti vin cu informaţii şi recomandări despre unul dintre cele mai consumate şi iubite produse din România: salamul de vară, scrie CSID.

Consumat la temperatura ambiantă ori uşor prăjit (cum este potrivit să procedăm dacă nu am avut posibilitate de păstrare la rece), este pretabil pentru  nenumărate variante de alcătuire a unei gustări, de la consumul simplu, cu pâine, la variante mai elaborate, alături de felurite legume, paste etc.

Cum se prepară salamul de vară?
 
Între preparatele din carne, face parte din categoria celor cu structură tipică, fierte şi dublu afumate. Se prepară şi se prezintă în formă de baton cu diametru de circa 45-50 mm diametru, cu lungimea de circa 20-40 cm şi masa de circa 500g. Ca urmare a afumării şi a uscării moderate din finalul procesului de preparare, suprafaţa rămâne continuă dar cu numeroase denivelări scurte, poziţionate în lungime, generate de contragerea umpluturii din membrane.
 
Ce conţine salamul de vară?
 
Se prepară din carne (pulpă) de porc şi de vită, în proporţii egale, la care se adaugă circa 20% masă de slănină proaspătă şi condimente (sare, piper, boia, usturoi, chimen, dar şi puţină silitră ori salpetru (circa unu la mie), care sunt săruri ale azotului adăugate, după tradiţia germană, cu scop de conservare şi de păstrare a culorii roşii specifice).

CITEŞTE  CONTINUAREA ARTICOLULUI în CSID